Jogging cu şapte păcate

De mai mulţi ani se spune că alergatul este forma ideală a exerciţiilor fizice. Este un mit demontat de tot mai mulţi specialişti, care arată că jogging-ul, vedeta anilor '80 în America, poate dăuna grav sănătăţii, de la îngrăşare până la afecţiuni cardiovasculare şi chiar infarct.

Promovat ca un panaceu pentru o serie întreagă de probleme de sănătate şi pentru menţinerea unei siluete de invidiat, alergatul practicat zilnic şi pe perioade lungi nu are aceste virtuţi. Greg Brookes, un antrenor personal de fitness din Londra, ai cărui clienţi sunt de la celebrităţile artistice şi experţii din City până la gospodine, a întocmit chiar o listă cu "7 păcate mortale" ale alergatului.

● Primul se referă la celulită. Generaţii întregi de fe­mei au fost şi sunt în continuare convinse că jogging-ul combate celulita. Fals! Brookes şi un alt coleg de-al său, Marco Mastrorocco, susţin că alergatul excesiv favorizează instalarea celulitei. "Celulita este primul semn al disfucţiilor sistemului circulator şi cauza drenajului defectuos în ţesuturile subcutanate", explică Mastrorocco. "Alergatul se face pe distanţe mari şi practicat timp îndelungat favorizează producerea ra­dicalilor liberi, care degradează celulele", adaugă el. Părerea sa e confirmată şi de Carol Caplin, o altă specialistă în fitness, care afirmă că "exerciţiile fizice sunt, în mod obişnuit, «stresul bun» pentru organism, dar practicate în exces, unele dintre acestea, cum ar fi jogging-ul, provoacă celulită, deoarece drenajul limfa­tic este compromis printr-o acumulare de stres".

● Al doilea păcat al alergatului este că nu ajută la slăbit. "Cu cât alergi mai mult, cu atât organismul se va pregăti pentru următoarea repriză de alergat, iar pentru asta va începe să îşi facă rezerve de grăsime", explică Brookes. Jogging-ul pe distanţe lungi goleşte depozitele de energie din organism, iar acesta începe să "atace" ţesuturile musculare pentru a-şi lua "porţia" de energie necesară. Astfel, acest proces reduce numai rata metabolismului, favorizând depunerea grăsimilor, care sunt sursele preferate de energie ale organismului.  

● Al treilea păcat al jogging-ului este durerea resimţită în articulaţii. Mişcările repetate din timpul mersului solicită excesiv articulaţiile, putând să le traumatizeze. Cele mai solicitate zone sunt gleznele şi genunchii, pe care se resimte, în momentul alerga­tului, o greutate de două ori şi jumătate mai mare decât cea a corpului. "Dacă această forţă apasă repetat, articulaţiile pot să cedeze la un moment dat", argumentează Brookes.

● Al patrulea păcat legat de jogging este că nu arde atâtea calorii pe cât se crede. Explicaţia este asemănătoare celei referitoare la favorizarea ţesuturilor adipoase. Organismul este ca o maşină uluitoare, ca o uzină în stare să producă orice pentru a se descurca în orice condiţii. Astfel, în cazul alerga­tului "cu cât ne petrecem mai mult timp făcând jogging, cu atât vom deveni mai eficienţi la jogging, şi cu cât suntem mai eficienţi, cu atât consumăm mai puţină energie şi mai puţine calorii", este concluzia specialiştilor britanici.

● Încă un păcat al alergatului este că provoacă tulburări metabolice. Aceste procese au legătură strânsă cu sursele de energie descrise mai sus. Astfel, alerga­tul pe perioade mari nu "arde" caloriile şi, în concluzie, nu accelerează metabolismul. Provoacă exact contrariul, reducând rata metabolismului şi expunând ţesuturile musculare la "atacurile" orga­nismului "înfometat" de energie.

● Al şaselea păcat al alergatului vizează inima. În momentul alergatului şi, în general, al efortului fizic, musculatura inimii se contractă, iar inima se micşo­rează aparent. Explicaţia dată de Brookes este că "muşchii mici folosesc mai puţină energie şi sunt mai eficienţi. Inima este tot un muşchi, iar dacă o for­ţăm să lucreze pe perioade mari, se va contracta în mod natural pentru a folosi mai puţină energie şi a fi mai eficientă". De aceea, specialiştii recomandă pentru a menţine volumul normal al inimii antrenamentele fizice de fortificare a muş­chiului cardiac, nu pe cele de rezistenţă. În plus, suprasolicitarea inimii poate provoca diferite tulburări de ritm cardiac şi chiar atacul de cord în unele cazuri.

● Ultimul păcat al jogging-ului ţine de confortul moral. Chiar dacă jogging-ul este unul dintre cele mai iefine sporturi, care nu necesită decât un minimum de echipament şi chiar dacă relaxează psihicul pentru un timp, alergatul nu are nimic spectaculos şi devine până la urmă monoton, plictisitor.