La sângerarea din nas nu se ridică mâna

Tam-nesam unora le curge sânge din nas. Şi asta nu când i-au lovit uşa liftului în faţă sau au alunecat în casă, lovindu-se cu nasul de bibliotecă. Pur şi simplu începe să le curgă sânge din nas fără vreo lovitură. Atât de des se întâmplă asta, încât a intrat în vorbirea poporului cum trebuie să acţionezi când te podideşte sângele pe o nară. Şi vecina de bloc sau cu­mă­tra venită în vizită te povăţuiesc cât ai clipi. Stai cu capul pe spate şi ridică mâna în sus. O aiureală! Pentru că ridicarea mâinii n-are nici un efect, sună ca naiba de nepotrivit. Lăsarea capului pe spate nu numai că n-are nici o influenţă pozitivă, mai mult, aduce chiar rău, şi anume sân­gele care ajunge în gât este înghiţit şi duce la vărsături, părând hemoragie digestivă, sau poate pătrunde brambura pe trahee, eşuând în plămâni cu posibile viitoare infecţii.

Şi fiindcă tot a venit vorba despre cum trebuie să acţioneze omul căruia îi curge sânge din nas, să amintim şi modul de acţiune potrivit. Trebuie să apeşi prin exteriorul nării în zona de interior a nasului de unde curge sângele şi să te duci la o secţie ORL pentru consult. Când s-a oprit sân­ge­le, nu este rău să sufli nasul, pentru a curăţa nara de cheagurile rămase. Legat de sfatul ridicării aiurea a mâinii, când îţi curge sânge din nas, s-au petrecut şi scene nostime.

Tupeist recunoscut în cariera de fotbalist, Lăcătuş obişnuia să-i ia tare nu numai pe adversari, ci şi pe arbitri ca să-i timoreze. Când arbitrii ridicau steagul în sus la vreo neregulă, în timpul meciului, Lăcătuş le striga în bătaie de joc: „Ce ridici mâna în sus, îţi curge sânge din nasĂ!”, şi intimidarea arbitrului era ca şi înfăptuită îmbrăcată în vorbe  cu haz.

Explică sângerarea din nas sau epistaxisul prof. dr Codruţ Sa­ra­fo­lea­nu, şeful Clinicii ORL de la Spita­lul Sfânta Maria. Cel mai adesea, sân­ge­rarea apare aproape de vârful nasului, mai sus cu un centimetru de marginea exterioară a nărilor, fiindcă acolo este o porţiune foarte vascula­ri­zată, deci este o zonă fragilă expusă sân­gerării. În jur de 60% din sângerarea din nas este cauzată de tensiu­nea mare şi apare la hipertensivii care şi-au neglijat tratamentul sau uită să-şi ia medicamentele în ziua respectivă. Curgerea sângelui din nas e pri­ma supapă de siguranţă care dă drumul la valoarea prea ridicată a tensiunii arteriale. Este un motiv pentru care umblă o altă vorbă în popor: „Bine că ţi s-a spart un vas în nas şi nu s-a spart un vas în creier din cauza tensiunii, că mureai sau rămâneai pa­ralizat”.

Tocmai de aceea la hi­per­tensivi, mai ales la cei peste o anumi­tă vârstă, nu se mai face coagularea va­sului care sângerează şi nici caute­ri­za­rea, pentru a nu strica supapa prin care se dă drumul la sângele cu pre­siune prea mare în hipertensiune. La ei se tra­tea­ză hipertensiunea care este cauza epistaxisului.