O maladie tăcută, dar periculoasă

Osteoporoza este o afecţiune din ce în ce mai răspândită
20 octombrie este Ziua Mondială a Osteoporozei, ocazie cu care medici şi organizaţii din întreaga lume îşi propun să atragă viguros atenţia asupra acestei maladii din ce în ce mai răspândite, care afectează grav sănătatea şi calitatea vieţii a zeci de milioane de oameni în întreaga lume.

În SUA, de exemplu, există 10 mi­lioane de persoane care suferă de osteoporoză şi 44 de milioane care prezintă riscul dezvoltării bolii, cu o incredibilă cifră anuală de 1,5 mi­lioane de fracturi cauzate de aceasta. În Marea Britanie se înregistrează 3 mi­lioane de astfel de cazuri, cu 230.000 de fracturi asociate anual. Se estimează că şi în perioada următoare, prin creşterea speranţei de viaţă şi modificarea drastică a traiului zilnic (alimentaţie nesănă­toasă, sedentarism, fumat, alcoolism etc.), numărul de astfel de cazuri va creşte.

Vestea bună este că osteoporoza poate fi diagnosticată simplu, rapid şi nedureros în timp util şi că poate fi  prevenită şi tratată.

Osteoporoza se caracterizează prin pierderea insidioasă (şi, din păcate, silenţioasă) a masei osului şi a microarhitecturii acestuia, cu fragi­lizare şi fractură la mişcări simple (tuse, mers, îndoire), cele mai expuse fiind vertebrele, oasele şoldului şi pumnului.
Osul este o structură activă, în continuă modelare, ceea ce presupune procese de  distrucţie şi de formare permanentă. Însă, după 30 de ani, pierderea osoasă începe să depăşească sinteza, cu efecte în timp.

Osteoporoza e influenţată de soliditatea structurii osoase obţinută în primele decade de viaţă (densitatea, mărimea lor) şi depinde de factori  hormonali (estrogenul şi testosteronul favorizează construcţia osoasă şi scăderea lor după meno­pauză amplifică riscul de boală pentru ambele sexe). Este adevărat că femeile sunt de două ori mai expuse osteoporozei (în mare parte şi din cauza osaturii mai fine), dar osteoporoza există şi trebuie investigată şi la bărbaţi. Alţi factori de risc sunt: înaintarea în vârstă, moştenirea genetică (prezenţa de cazuri în fa­milie), aportul insuficient de calciu şi de vitamina D (începând chiar din primii ani de viaţă), fumatul, alcoolismul (care interferă cu absorbţia calciului), sedentarismul (exerciţiul fizic, în special cel făcut în picioare - mersul, alergarea, dansul, aerobicul -, solicită osul şi favorizează construcţia osoasă, întărind coloana vertebrală şi şoldurile).

Există şi tratamente de lungă durată, care pot avea acest efect advers: corticoterapia, unele anticonvulsivante, antidepresive (in­hibitori selectivi de recaptare a serotoninei), unele antiacide (cele pe bază de aluminiu şi inhibitorii de pompă protonică), precum şi unele medicamente folosite în terapia cancerului. Hipertiroidismul, diabetul zaharat, boala Cushing, unele afecţiuni digestive cronice se asociază, de asemenea, cu un risc crescut de osteoporoză.

Simptomele sunt vagi şi constau în dureri de spate, scădere în înălţime şi modificări posturale ale coloanei ver­tebrale şi fracturi (mai ales la co­loană, şold şi pumn). Din păcate, de­seori, fracturile sunt primul simptom şi, din nefericire, ele atrag un larg corte­giu de neplăceri şi de complicaţii - vindecarea greoaie şi imperfectă a osului, dureri, imobilizare prelungită, pierderea independenţei personale.

De aceea, este indicat să vă verificaţi densitatea osoasă. Există mai multe metode de determinare, dar cea mai eficientă este osteodensitometria DEXA. Măsurarea densităţii osoase este recomandată pentru fiecare femeie de peste 65 de ani şi bărbat de peste 70 de ani, dar şi pentru  femeile mai tinere, după instalarea menopauzei dacă prezintă factori de risc, istoric familial, fracturi în antecedente, afecţiuni ori tratamente care favorizează apariţia osteoporozei.