Pentru părinţi a sunat clopoţelul

Începe şcoala şi o dată cu ea încep şi grijile celor mici, dar mai ales ale celor mari. Vizita la medicul de familie, controlul oftalmologic, stomatologic şi pregătirea psihologică a copilului, de toate trebuie să se îngrijească părinţii.

Începe şcoala şi o dată cu ea încep şi grijile celor mici, dar mai ales ale celor mari. Vizita la medicul de familie, controlul oftalmologic, stomatologic şi pregătirea psihologică a copilului, de toate trebuie să se îngrijească părinţii.


Este un lucru de la sine înţeles: responsabilităţile de părinte nu intră niciodată în vacanţă. Totuşi, o dată cu venirea toamnei, grijile noastre sporesc. Pregătirea viitorului şcolar nu implică numai preocupări materiale (pentru cărţi, rechizite, uniforme), nu înseamnă doar vise şi planuri, ci şi o reevaluare a stării de sănătate a copilului nostru, la orice vîrstă şi în orice etapă a educaţiei sale, cu atît mai mult în clasa I. Fireşte că elevul va fi văzut de medic sau asistenta medicală la începutul şcolii, pentru intrarea în colectivitate (creşă, grădiniţă, cămin) este necesară o fişă specială şi nişte analize sumare, imunizarea va fi completată prin campaniile Ministerului Sănătăţii, totuşi nu este o exagerare din partea noastră, ca părinţi, să ne adresăm medicului pentru a ne informa asupra sănătăţii copilului nostru, ocazie cu care unele probleme rămase nerezolvate şi unele temeri ascunse se vor exprima.

La stomatolog

Prima vizită ar trebui făcută poate la medicul stomatolog, care va examina dantura copilului, va depista posibile probleme ale dinţilor şi gingiei, dar şi evoluţia dentiţiei conform cu vîrsta,  precum şi poziţionarea corectă a danturii. Eventualele carii neglijate pot produce dureri, pot da complicaţii locale sau la distanţă şi vor periclita în viitor activitatea şcolară a copilului. S-ar putea să fi constatat de-a lungul timpului că micuţul stă prea aproape de televizor sau îşi ţine manualele prea a­proape, stînd cocoşat la masa de scris. Al­teori refuză să citească, să desfăşoare a­numite activităţi practice (decupat, puzzle, cusut) sau are dureri de cap şi devine nervos cînd le execută. Toate aceste ma­nifestări pot fi cauzate de unele probleme de vedere. Copilul nu este întotdeauna capabil să ni le sesizeze, aşa că este rolul nostru de părinte de a le recunoaşte şi de a duce copilul la un medic oftalmolog dacă avem o suspiciune în acest sens. Urmează apoi vizita la medicul de familie. Atunci cînd copilul a fost dus în mod obişnuit, periodic la medicul său de familie de la o vîrstă fragedă, el va accepta uşor consultaţia şi va coopera cu doctorul, iar acesta îşi va cunoaşte mai bine micul pacient. Medicul va măsura şi cîntări copilul, făcînd poate unele observaţii asupra nutriţiei acestuia, îi va face un examen fizic gene­ral, insistînd asupra inimii şi plămînilor, examinînd atent faringele, urechile, nasul, zone sensibile, reactive la infecţii o dată cu schimbarea anotimpului şi intrarea în contact cu noii colegi, va testa în mod sumar auzul copilului, va palpa abdomenul, iar la copilul mai mare va urmări primele semne de instalare a pubertăţii, punînd unele întrebări în acest sens.  Dacă aveţi nelămuriri legate de sănătatea copilului – de exemplu, o posibilă deviaţie a coloanei vertebrale (cifoză sau scolioză), nu întotdeauna foarte evidentă, dacă acesta prezintă uneori enuresis (urinează în pat) sau dacă este un copil agitat şi suspectaţi un ADHD (sindrom caracterizat prin hiperactivitate şi deficit de atenţie) –, nu ezitaţi să cereţi informaţii medicului dumneavoastră pentru un control de specialitate. De asemenea, în funcţie de examenul clinic al copilului, de anumite modificări decelate, medicul poate indica un examen de sînge şi urină sau un examen copropara­zitar şi va indica un anumit tratament medicamentos, vitamine sau suplimente. În fine, dacă aveţi un copil cu o afecţiune cronică (diabet zaharat, astm, epilepsie, malformaţii cardiace, anumite stări alergice) ce impune un tratament şi un regim de viaţă special, este bine să vă duceţi, înainte de începerea anului şcolar, la învăţătoarea sau diriginta copilului, eventual şi la cabinetul me­dical al şcolii pentru a le prezenta situaţia. Să concluzionăm amintindu-ne dictonul strămoşilor noştri “mens sana in corpore sano”: principalul factor în reuşita şcolară este un copil sănătos, bine îngrijit şi ocrotit într-un mediu familial armonios.

Pregătirea psihologică 

O grijă la fel de importantă ca vizita medicală este pregătirea psihologică a copilului, de care, fireşte, tot părinţii trebuie să se ocupe. Un moment special pentru cei mici şi cei mari este primul an de şcoală. Un pas important al copilului spre independenţă şi maturizare, un eveniment major pentru cel mic şi pentru cei mari, plin de emoţii, bucurii, dar şi de nelinişte. Locuri noi, oameni noi, reguli noi apar în viaţa copilului la primul său contact cu şcoala. Iar rolul părinţilor este esenţial în acest moment. Dragostea şi încrede­rea sînt resurse extraordinare pentru copil în noua sa postură de şcolar. “Ca părinţi, trebuie să încercăm să-i construim încrederea în sine şi să-i tran­smitem bucuria la începutul unei noi experienţe care îi va aduce noi cunoştinţe, informaţii, abilităţi, responsabilităţi, persoane şi relaţii. Să nu uităm că, la 6-7 ani, jocul este încă o activitate esenţială pentru copil, chiar dacă el devine şcolar. Iar o formulare de tipul «Gata cu joaca, acum începi şcoala!» nu este deloc potrivită”, atrage atenţia psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul Spitalului de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”. Iată cîteva gesturi simple, dar cu un impact psihologic deosebit de important, pe care părinţii le pot face pentru a veni în ajutorul viitorului şcolar: să discute despre acele locuri sau lucruri interesante pe care le va găsi la şcoală, să facă împreună o vizită la şcoală pentru a-l familiariza pe copil cu noul mediu, să aleagă împreună drumul spre şcoală, să povestească micuţului din propria experienţă la prima întîlnire cu şcoala, poate chiar o amintire amuzantă. “Vă puteţi juca de-a şcoala cu copilul, după un mic scenariu pe care să-l creaţi împreună. În acest fel, copilul îşi poate face o imagine despre cum va fi în noul mediu şi cu această ocazie el le-ar putea dezvălui părinţilor sentimentele şi aşteptările vizavi de acest eveniment, totul într-o atmosferă rela­xantă. La rîndul lor, părinţii trebuie să încerce să înţeleagă semnificaţia pe care o are pentru copil începerea şcolii. «Ce aştepţi cel mai mult? Oare ce va fi cel mai interesant? Este ceva ce te nelinişteşte?» Sînt întrebări pe care cei mari ar trebui să i le adreseze micuţului”, ne spune psihologul Oana-Maria Udrea. 

Părinţii trebuie de asemenea să discute cu copilul despre rutina zilnică din perioada şcolii, cu eventualele schimbări ale programului: cine îl va duce şi îl va lua de la şcoală, cu cine va sta acasă. Dacă părinţii apelează la o bonă, este recomandat să existe o perioadă de adaptare pînă la începutul şcolii. Acum este momentul să reglaţi programul de somn al copilului şi activităţile sale în concordanţă cu orarul şcolar, pentru ca adaptarea să fie mai uşoară în primele săptămîni de şcoală. La fel de important este să pregătiţi un spaţiu de studiu şi să implicaţi copilul în această activitate. În acelaşi mod ar trebui să procedaţi la cumpărarea rechizitelor. “Este ca şi cum urmează să plecăm într-o expediţie, pentru care trebuie să ne pregătim, să avem tot ce ne trebuie ca să ne bucurăm de lucrurile pe care le vom descoperi. Implicarea în aceste pregătiri, părinte şi copil împreună, conferă o semnificaţie specială atît relaţiei copilului cu şcoala (el află cîte ceva din rutina şcolii prin intermediul obiectelor cumpărate), cît şi relaţiei părinte-copil”, spune psihologul. Mersul la cumpărături de rechizite şi diferite obiecte necesare şcolii devine un moment special, plăcut, care înseamnă pentru cel mic susţinere şi comunicare. De altfel, aceste pregătiri pentru înce­pu­tul şcolii pot deveni mici tradiţii de familie, care aduc stabilitate şi încredere. 

Clasa a VIII-a

În faţa unui an şcolar cu o semnificaţie mai specială, cum este clasa a VIII-a, copilul poate simţi o presiune psihologică puternică, iar dacă nu este înlăturată, ea poate afecta performanţa şcolară. Din nou, intervenţia părinţilor este binevenită în încercarea de a face faţă unui an greu, fără prea mult stres. Psihologul Oana-Maria Udrea sfătuieşte părinţii să se informeze cît mai bine cu privire la procedurile şcolare, la cerinţele şi programul ultimului an de gimnaziu. Informarea înlătură incertitudinile care pot contribui la creşterea îngrijorării părinţilor şi copiilor sau la apariţia diferitelor scuze pentru lipsa de performanţe. Pentru a creşte încrederea copilului în sine, psihologul recomandă părinţilor să inventarieze împreună cu copilul succesele şcolare avute.


BUCURIE. Dacă la început de vară copiii sînt bucuroşi că au scăpat de şcoală, de teme şi de profesori, pe măsură ce trece timpul plăcerea de a sta acasă se transformă în plictiseală. Fiindcă în vacanţă se restrînge mult aria de socializare a copilului. El vorbeşte doar cu prietenii din bloc şi din parc, cu bunicii şi părinţii, treptat resimţind lipsa colegilor de clasă. Deşi nu sînt tocmai încîntaţi de reluarea responsabilită­ţilor şcolare, ei îşi doresc să înceapă şcoala şi devin nerăbdători în preajma datei de 15 septembrie, fiindcă simt nevoia de a reveni în grupul prietenilor şi cole­gilor de clasă.


PROGRAM. Pentru copilul care are un an dificil, încărcat de examene, părinţii ar trebui să schiţeze un program, în care să includă atît activităţi şcolare, cît şi de recreere. Înainte de a începe şcoala, încercaţi să identificaţi împreună modalităţile de învăţare care s-au dovedit cele mai eficiente pînă acum.


TEME DE VACANŢĂ. Copiii le urăsc, însă temele de vacanţă sînt importante fiindcă menţin trează amintirea obligaţiilor şcolare. Ele înseamnă asumarea unor responsa­bilităţi, respectarea unor reguli, a unui program. În situaţia în care constataţi că această obligaţie nu a fost îndepli­nită, puteţi aplica unele sancţiuni, dar numai dacă ele au fost stabilite ante­rior, în timpul vacanţei. Iar dacă au reuşit să respecte această responsa­bilitate, părinţii ar trebui să discute despre temele de vacanţă. Indiferent dacă îşi vor lăuda sau nu copiii, adulţii trebuie să îi ajute să identifice proble­mele pe care le întîmpină, dar şi succesele pe care le-au obţinut. “Ce i-a fost mai greu? Dar mai uşor? A fost ceva ce l-a încîntat în mod deosebit? Uneori, anumite lecturi sau proiecte care soli­cită creativitatea copilului îi aduc acestuia satisfacţii şi este important să le împărtăşească”, ne spune psihologul Oana-Maria Udrea.

Sfatul psihologului

Nu părinţii sînt cei care trebuie să aleagă rechizitele, ci copiii, spune psihologul Oana-Maria Udrea. Copiii vor fi încurajaţi să aleagă singuri ceea ce consideră că le este necesar pentru şcoală, cu o implicare minimă din partea părinţilor. În nici un caz părinţii nu trebuie să-i impună copilului reguli de genul: “Îţi trebuie cinci caiete, luăm ghiozdanul acesta pentru că aşa spun eu”. Dacă alegerea copilului nu este cea mai bună, părinţii se vor impune calm, marcînd avantajele şi dezavantajele celor două opţiuni: cea a copilului şi cea a părinţilor. Acesta este un truc ce contribuie la respon­sabilizarea copilului şi la dobîndirea încrederii în sine. Mai mult, stabileşte o relaţie de încredere între părinte şi copil.