Platfusul inventat

Prof.dr Mihai Jianu, şeful Clinicii de ortopedie şi chirurgie a coloanei vertebrale de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu", explică unde părinţii exagerat de grijulii cu odraslele lor pot să facă erori.

S-a arătat că folosirea premergătoarelor nu numai că nu stimuleză mersul copilului, ba chiar îl întârzie. La începutul mersului, copilul e bine să fie lăsat să păşească în ciorapi prin casă. Fără nimic decât ciorăpelul. Copilul îşi rulează talpa în timpul mersului şi îşi formează acea arcuire numită bolta plantară.

Când micuţul este scos afară, este înţelept a fi încălţat cu pantofiori sau alte încălţări prevăzute cu talpă elastică. Talpa rigidă îi deformează laba piciorului. Este neindicat ca unii părinţi să le pună copiilor ghete înalte şi rigide, pasămite "să le ţină glezna". Păi glezna trebuie să se întărească şi să fie perfectă numai prin folosirea ei, nu prin încorsetarea ei într-o gheată rigidă de parcă micuţului i s-ar pune atele.

A-l chinui pe copil cu ghete tari şi înalte, prevăzute cu tălpi neelastice, înseamnă ca unui om să i se pretindă să meargă sute de metri încălţat cu clăparii de schi.

O mulţime de părinţi observând obsesiv picioruşul copilului se sperie că el ar avea platfus. Până la circa 3 ani talpa grăsuţă a copilului creează senzaţia de platfus şi copiii până la vârsta aceasta au toţi platfus. Abia apoi se arcuieşte talpa şi oasele devin boltă. În lume s-a dovedit că aproximativ 20% dintre oameni au platfus şi asta nu înseamnă o boală.

Sigura lor neplăcere este că, după mai mulţi kilometri de mers pe jos, ei obosesc ceva mai uşor decât cei cu talpa arcuită. Dar nu trebuie întreprins nimic. Dintre cei 20% cu platfus, doar 4%-5% au platfus dureros şi atunci trebuie făcută o intervenţie chirurgicală. Montarea la încălţămintea copilului cu platfus a aşa-ziselor talonete se dovedeşte o greşeală, fiindcă o înălţare a branţului nu poate schimba structura oaselor tălpii.

Ba mai mult, talonetele împing în sus piciorul micuţului, putând să mărească riscul de necazuri la locul de intrare al osului coapsei în bazin.