Transplantul românesc a depăşit pionieratul

ATENŢIE! ● România nu este printre ţările care practică trafic de organe
Săptămîna trecută, la Bucureşti, s-a derulat al VI-lea Congres al Romtransplant. Cu această ocazie, profesorul doctor Irinel Popescu, preşedintele Romtransplant, face bilanţul activităţii de transplant din ultimii zece ani. Concluzia: transplantul efectuat în România se ridică la standarde europene moderne.

ATENŢIE! ● România nu este printre ţările care practică trafic de organe
Săptămîna trecută, la Bucureşti, s-a derulat al VI-lea Congres al Romtransplant. Cu această ocazie, profesorul doctor Irinel Popescu, preşedintele Romtransplant, face bilanţul activităţii de transplant din ultimii zece ani. Concluzia: transplantul efectuat în România se ridică la standarde europene moderne.

• Jurnalul Naţional: De ce este important acest congres, cel de-al VI-lea al Romtransplant?

Pentru că marchează zece ani de activitate a Romtransplant, asociaţia ştiinţifică organizatoare a acestor congrese, începînd din anul 1998. Pentru că a reunit reputaţi specialişti în plan internaţional, care au prezentat comunicări de înalt nivel ştiinţific. Pentru că al VI-lea Congres al Romtransplant marchează zece ani în care s-au pus bazele transplantului românesc modern.

• Ce înseamnă că "s-au pus bazele transplantului românesc modern"?

Înseamnă că avem o legislaţie adecvată, într-o permanentă îmbunătăţire, mai ales la nivelul transplantului de celule şi ţesuturi, în sensul adaptării la standardele europene de calitate, de la prelevare, păstrare pînă la transplantare. Avem o legislaţie completă, uniformă cu cea europeană la capitolul "ţesuturi şi celule". Iar la capitolul "transplant de organe", avem o legislaţie modernă, care permite prelevarea în condiţiile consimţămîntului familiei. Aici avem o iniţiativă legislativă care vizează introducerea consimţămîntului prezumat existent în legislaţia din majoritatea ţărilor europene.
Dar trebuie remarcat că, încă înainte de înfiinţarea Agenţiei Romtransplant, am instituit reguli de alocare a organelor şi reguli de colaborare între programele de transplant din România şi cele din alte ţări. De asemenea, s-au dezvoltat laboratoare de tipizare celulară la Bucureşti, Iaşi, Tîrgu-Mureş şi Cluj, unde se stabilesc caracteristicile genetice ale donatorului şi primitorului, în sensul de compatibilitate între ei. De asemenea, se efectuează şi un test direct, care indică dacă primitorul are anticorpi ce ar putea distruge organul transplantat.

• Un salt formidabil a fost înregistrat în 1997.

Într-adevăr. Pînă în 1997 nu se prelevaseră decît rinichi de la donator viu. În 1997 s-a făcut, în Clinica de Chirurgie Generală a Institutului Clinic Fundeni, o primă extragere a unui rinichi de la donator cadavru. Începînd din iunie 1997 am coordonat, împreună cu profesorii Radu Deac, Ionel Sinescu şi Mihai Lucan, prelevări multiorgane. Acestea se efectuează într-o anumită succesiune: se prelevează cordul, apoi rinichii. Este o operaţie complexă, pe care am introdus-o în România datorită experienţei dobîndite în Statele Unite.

Premieră

• Domnule profesor, trebuie spus că tot în acest deceniu aţi efectuat primul transplant de ficat din România.

În luna aprilie 2000 am efectuat primul transplant hepatic cu supravieţuirea bolnavului şi, din fericire, pacientul este sănătos. De atunci am realizat 155 de asemenea intervenţii chirurgicale. În ultimii trei ani, în mod constant am efectuat un număr mai mare de transplanturi hepatice: 20 în 2006, 31 în 2007, 25 de la începutul lui 2008.

• Ce a însemnat înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT)?

O mai bună organizare, de aceea consider un moment important înfiinţarea, în 2006, a ANT. Din 2006 avem o evidenţă mai riguroasă a numărului de transplanturi, avem un sistem oficial de acreditare a centrelor de donare şi a centrelor de transplant de organe, avem un sistem oficial de alocare a organelor. De asemenea, ANT a pus la punct transportul terestru şi aerian în condiţii optime a organelor prelevate oriunde: la Oradea, Satu-Mare, Bistriţa şi evident în centrele universitare. Tot ANT îi revine meritul de a fi elaborat un program naţional de transplant, aprobat şi finanţat de Ministerul Sănătăţii. Este unul dintre programele cele mai eficiente, care funcţionează la parametri foarte buni.

• Concret, ce oferă acest program?

Prin acest program se asigură finanţarea operaţiunilor de pretransplant, respectiv tipizările imunologice, finanţarea prelevării de organe, a transplantului propriu-zis şi a medicaţiei administrate după transplant.

• Aţi fost, de curînd, la Sankt Petersburg, la un important eveniment, unde v-aţi întîlnit cu personalităţi din domeniul transplantului mondial.  

Am participat la Congresul organizat de The Transplantation Society (TTS) la Sankt Petersburg. TTS este cea mai importantă societate de transplant la nivel mondial. Cu această ocazie, printre altele, am avut o imagine completă a ceea ce se întîmplă în domeniul transplantului în zona noastră geografică şi în toată Europa. Astfel, dacă în Rusia abia din 2006 se efectuează prelevare multiorgane, la noi, aşa cum spuneam, această operaţie complexă este realizată încă din 1997, ceea ce reprezintă un avantaj. În primul an de transplant, Bulgaria are opt transplanturi de ficat. Ungaria face anual aproximativ 50 de transplanturi de ficat, număr pe care sperăm să-l atingem şi noi în acest an. Serbia se pregăteşte pentru primul transplant şi în acest sens ne-a solicitat colaborarea, pe care i-am oferit-o necondiţionat. Prevăd că în ţările vecine situaţia va progresa rapid, ceea ce ne obligă să accelerăm şi noi ritmul.

• Domnule profesor, este posibilă o colaborare între agenţiile de transplant din România şi ţările vecine, în sensul ca un pacient dintr-o ţară să beneficieze de un organ dintr-o altă ţară?

Deocamdată putem vorbi de o colaborare la nivelul specialiştilor. La nivelul agenţiilor este o situaţie mai delicată. Directorul ANT, dr Victor Zota, participă la diferite reuniuni internaţionale la care se discută posibilitatea unei colaborări, dar nimeni nu a respins-o. Însă pentru a materializa asemenea colaborări este nevoie de o foarte bună pregătire, în sensul unor acorduri scrise. De asemenea, trebuie să precizez că este o constatare din ce în ce mai evidentă că fiecare ţară are tendinţa să-şi transplanteze propriii bolnavi. De exemplu, Germania mai are în prezent doar 5% pacienţi străini pe listele de aşteptare. Şi toată lumea consideră normal ca organele prelevate de la cetăţenii unei ţări să fie transplantate cetăţenilor aceleiaşi ţări.

Etică

• La acest eveniment major de la Sankt Petersburg s-au discutat şi aspecte legate de etica transplantului?

TTS se ocupă cu supravegherea respectării eticii transplantului la nivel internaţional. Şi în acest sens trebuie să precizez că, în curînd, va fi disponibilă şi la noi Declaraţia de la Istanbul, document oficial care se referă la aceste aspecte. Am discutat cu preşedintele societăţii, şi acesta mi-a confirmat că România nu este citată între ţările care violează aceste principii, că România nu este printre ţările care practică trafic de organe. Şi subliniez acest lucru, pentru că, din cînd în cînd, mai apar în presă informaţii eronate. La noi, misiunea de a veghea la respectarea eticii şi a bunelor practici în transplant revine ANT.

• În repetate rînduri aţi subliniat şi rolul pozitiv al presei în promovarea activităţii de transplant.

În transplant, o importanţă decisivă o are conştientizarea şi cooperarea cu populaţia, în sensul acceptării conceptului de moarte cerebrală, de donare de organe. Cu ajutorul mass-media, între comunitatea specialiştilor, publicul larg şi comunitatea pacienţilor – din ce în ce mai prezentă în ultimul timp – s-a creat un dialog care a ajutat la înţelegerea corectă a fenomenelor legate de transplant. În urma acestui dialog, în România există o percepţie corectă asupra fenomenului transplant în toate componentele lui: cine beneficiază de organe, în ce condiţii se pot preleva organe, ce înseamnă moartea cerebrală. Astfel, în prezent, cu contribuţia presei, ne plasăm în jumătatea pozitivă în privinţa consimţămîntului familiilor pentru donarea de organe.

• Ce proiecte are ANT?

De acum vorbim de o activitate de consolidare a ceea ce s-a obţinut în aceşti ani de pionierat, uneori dificili, cu unele asperităţi. Acestea au fost depăşite şi urmează o activitate de rutină. În domeniul transplantului vor apărea metode chirurgicale moderne, imunosupresoare mai eficiente, care cu certitudine vor fi adoptate şi de transplantul românesc.

Fundaţia

Prof. dr Irinel Popescu este preşedintele Fundaţiei Naţionale de Transplant, care recent a primit de la OSIM certificatul potrivit căruia Ziua transplantului este un eveniment naţional, oficial. Acest eveniment este organizat de Fundaţia Naţională de Transplant în cooperare cu asociaţiile pacienţilor transplantaţi. Evenimentul are rolul de a sensibiliza în continuare opinia publică în privinţa transplantului.