Vine furtuna în gură

Românul s-a născut poet şi şi-a aşezat în versuri chiar oftatul, un exemplu fiind şi zicerea nostimă din popor: "Cea mai rea dintre cele rele este dragostea cea înfocată, dar şi durerea de măsele".

Când te păleşte o durere de dinţi nu mai poţi lipi pleoapă de pleoapă, te plimbi noaptea ca un turbat prin casă şi stai cu ochii să mijească zorile pentru a fugi la dentist strigând încă din uşă: "Scoateţi-mi măseaua, că nu vreau să mai aud de ea!". Nu mai departe decât catindatul din "D-ale carnavalului", care umbla înfăşurat la fălci, cu un obraz umflat din pricina unei măsele date dracului, care-l făcuse din om neom. Nu există om care măcar o dată să nu fi dat fuga la dentist. L-am abordat pe cunoscutul profesor de stomatologie Constantin Găucan, cel care a înfiinţat imediat după revoluţie Asociaţia stomatologică cu liberă practică, dar şi primul Colegiu particular de stomatologie. L-am întrebat când se va ajunge la un asemenea progres astfel încât să te duci la dentist fără să te doară, ca la frizer.

FĂRĂ DURERI, FĂRĂ PROBLEME
Răspunsul a venit prompt. La stomatolog nu vei avea parte de dureri dacă te vei duce din vreme, fără să ai vreo neplăcere, doar pentru îngrijirea danturii. Căci întrevederea periodică cu stomatologul te scuteşte de necazuri, fiindcă acesta îţi face o îngrijire a danturii, între altele executând o operaţiune foarte importantă: îndepărtarea pietrei de pe dinţi. Fiindcă în tartru se aciuiesc microbi care se simt bine la căldurică şi întuneric, aşa că pot roade smalţul dinţilor, perforând prin carii până la nerv. Ca să ai o dantură bună, în primul rând trebuie să te speli corect pe dinţi. Japonezii au organizat mari spectacole, în săli pline de mii de copii, în care actori şi cântăreţi cunoscuţi, pe scenă, în joacă, dar foarte serios, îi învăţau pe micuţi spălatul corect pe dinţi. Prof. Constantin Găucan subliniază că un spălat corect pe dinţi înseamnă să mişti periuţa de sus în jos prin rotiri din încheietura pumnului şi nu trebuie mişcată periuţa în lateral. Periuţa trebuie să măture dinţii şi spaţiile dintre dinţii de sus în jos, amintind de  folosirea unei scobitori. Un spălat corect pe dinţi  este un spălat energic, care să împrăştie stropi de pastă pe oglinda din baie.

MĂSEAUA DE MINTE
Cea mai importantă componentă a danturii este măseaua de şase ani. După molarul de şase ani, apare măseaua următoare spre fundul gurii, la doisprezece ani. La şase ani răsar şi perechile de incisivi, adică dinţii din faţă. Caninii apar la unsprezece ani şi la zece ani apar şi dinţii premolari de lângă canini.
Multe necazuri aduc măselele de minte. Cele patru măsele de minte sunt denumite aşa fiindcă ar trebui să apară cam la vârsta majoratului, la 18-20 ani. Prin evoluţia fiinţei umane şi prin modificarea hranei spre o hrană tot mai moale, care necesită o mestecare uşoară, a condus la situaţia că aceste măsele de minte au devenit inutile. Cu timpul, prin continuarea evoluţiei umane, acestea vor dispărea. De altfel, este posibil să dispară şi perechile de incisivi premolari dintre dinţii din faţă şi canini. Măselele de minte se cariază uşor fiindcă spălatul cu periuţa în fundul gurii este dificil. Foarte mulţi oameni constată că măselele de minte nu au spart gingia şi nu au răsărit. Ele nu rămân înglobate în gingie şi se strâmbă, devin chiar orizontale, constituind surse de infecţie. Ca să nu mai amintim un alt mare dezavantaj, că poziţia lor neverticală duce la presiuni asupra restului măselelor şi toată dantura se mişcă, se încalecă, se dezechilibrează. Măselele de minte pot fi păstrate doar atunci când ele răsar vertical, în aşa fel încât cele de sus calcă corect pe cele de jos şi, având o poziţie normală, mai târziu pot constitui un reazem pentru protezele şi lucrările ce se cer la vârste mai înaintate.

PARODONTOPATIE
În cazul parodontopatiei, se topeşte şi osul gingiei, iar rădăcina nu mai stă fixă în locaşul ei, semănând cu un par căruia i s-a lărgit locul în care se înfige în pământ. Gingia se retrage de pe dinte, dinţii nu mai au stabilitate, încep să se clatine şi se ajunge la situaţia gravă când oamenii îşi scot dinţii cu degetele, atât de şubred sunt înfipţi în gingie. Semnele parodontopatiei sunt mai multe, cel mai evident este sângele, care curge din gingii fie la spălatul pe dinţi sau chiar în timpul somnului. Omul observă în oglindă că gingia s-a retras de pe dinte şi că aceştia încep să se mişte, astfel încât omul este în imposibilitatea de a muşca de exemplu dintr-un măr. Oricum, soluţia este ca aceste situaţii să fie descoperite din timp, dar asta nu se poate întâmpla decât dacă omul merge periodic la stomatolog pentru îngrijirea calificată a danturii. Când deja s-a topit osul gingiei şi s-a mâncat ţesutul în care este fixat dintele se recurge la operaţii şi anume: trebuie să se completeze osul gingiei cu subtanţă osoasă de substituţie şi să se treacă la implanturi dentare. Introducerea acelor piese metalice ca nişte şuruburi în gingie substituie rădăcinile vechilor dinţi. După câteva luni, când aceste şuruburi-ax au fost înglodate în osul gingiei ca nişte rădăcini, peste ele se aşează lucrări protetice, adică proteze.

AVERTISMENT
Un alarmant avertisment vine din partea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care avertizează că aproximativ 70% din populaţia planetei suferă de parodontopatie. Această boală înseamnă că se îmbolnăveşte parodonţiul, ţesutul în care este înfiptă rădăcina dintelui.

MOLARUL DE ŞASE ANI
Cea mai importantă componentă a danturii este măseaua de şase ani. Molarul care apare la şase ani este axul viitoarei danturi şi extragerea acestei măsele porneşte dezastrul în gură. Molarul de şase ani e cheia armoniei în dantură. Partea rea este că această măsea, apărută la şase ani, se strică uşor, aşa că, pe la vârsta de 9-10 ani, unii stomatologi, îndemnaţi de pacienţii veniţi în dureri, scot această măsea.

Sfatul stomatologului
Una dintre marile greşeli este aceea prin care nu se prea tratează, prin plombe, dinţii de lapte. Mulţi merg pe ideea că dinţii de lapte oricum cad şi atunci mai bine îi scoţi şi nu te complici cu lucrări. Eroare gravă! Scoaterea unor dinţi de lapte şi rămânerea unui spaţiu gol înseamnă dezorganizarea danturii. Dinţii migrează, se încalecă, se apleacă şi începe harababura în gură.