Vocea gâjâită

Îi auzi pe câte unii că le iese din gât o voce gâjâită de parcă acul de la gramofon a devenit bont şi zgârie discul de plastic.

Răguşeala este o stare căreia din păcate cei mai mulţi nu-i dau importanţă. Se duc bărbaţii la meci şi nu suportă pasa bâlbâită a fotbaliştilor, aşa că huiduie bărbatul vârtos şi vine acasă cu glasul în pioneze, încât a doua zi vorbeşte răguşit. Cearta din bucătărie, între soţul comod şi nevasta "îmbrăcată" în treburi, bineînţeles că se face pe ton ridicat şi după niscaiva ţipete reciproce a doua zi el şi ea abia de mai vorbesc din pricina răguşelii.

Dar o răguşală banală poate ascunde şi lucruri grave. Atunci când o răguşală durează mai mult de trei săptămâni apar semnele de întrebare şi trebuie consultat grabnic un ORL-ist pentru că răguşeala persistentă poate fi semnalul dat de cancerul de laringe. Şi trebuie subliniat că această formă de cancer, la laringe, dacă este descoperit devreme şi dacă intervenţia e din faza incipientă, este pur şi simplu vindecabil.

Apropo de răguşeală: să reamintim tristeţea care l-a înrobit pe marele actor Amza Pellea, tristeţe dusă cu el în mormânt, şi anume că, în capodopera Mihai Viteazul, Amza a fost dublat la voce de glasul altui actor cu timbru excelent, Emanuel Petruţ. Când se filma "Mihai Viteazul", pe corzile vocale ale lui Amza au apărut nişte noduli, astfel că vocea lui era gâjâită, iar impozantul, majestosul Amza cu mantia şi cuşma voievodului Mihai nu putea intra în capitala reintregirii, Alba, şi rosti memorabilele vorbe "Moldova, Ardealul şi Ţara Românească, asta-i pohta ce-am pohtit" decât cu o voce puternică şi nu cu glasul stricat din cauza nodulilor de pe corzile vocale.