Alexandra crede în miracole

Alexandra Paula Pert are 20 de ani şi este din comuna Simand, judeţul Arad. S-a născut în iarna anului 1990. "Am fost un copil venit pe lume prematur, însă n-am avut nici o problemă de sănătate. Până la 9 luni...". Atunci, medicul de familie i-a făcut un vaccin. "Prea târziu, mama a aflat că acel vaccin prezintă anumite riscuri la copiii născuţi înainte de termen...", spune Alexandra. Iar neşansa a făcut ca ea să facă parte din procentul de risc...

"După câteva luni am început să decad, în sensul că nu puteam sta în fund decât sprijinită între perne, nu mai aveam putere să mă sprijin pe picioare... De atunci pot spune că a început coşmarul familie mele", spune tânăra. Cel mai grav este faptul că, oricâţi medici ar fi consultat, nici unul nu reuşea să-i pună un diagnostic concret. "Începând din anul 1991 am fost la nenumăraţi doctori dar, cu cât erau mai mulţi, cu atât aveam mai multe diagnostice. Unii spuneau că e vorba de o boală genetică şi nu se poate face nimic, alţii spuneau că îmi voi reveni dar nu se ştie când... Tot aşa am tras aproximativ 6 ani", povesteşte Alexandra chinul care i-a marcat copilăria.

O singură speranţă a avut fata, atunci când era încă micuţă - la un moment dat părinţii ei au auzit că în Arad ar fi venit un doctor basarabean şi au mers la el. Spre surprinderea lor, acesta le-a spus că boala de care suferea Alexandra nu era una genetică şi, mai mult, ar fi putut fi tratată. "După câteva şedinţe la dânsul au început să se vadă ceva progrese, lucru care nu se mai întâmplase până atunci la nici un doctor. Din nefericire, când am mers la a 4-a şedinţă am găsit cabinetul încuiat. Mai târziu am aflat că acel medic nu avea autorizaţie să facă acele şedinţe medicale în sistemul din România. Fără el însă, boala mea a avansat foarte mult", spune tânăra.

Alexandra a mers la şcoală până când a terminat ciclul gimnazial. A reuşit să intre şi la liceu, însă n-a mai putut să ducă la bun sfârşit nici măcar clasa a IX-a. "Trebuia să fac naveta, mă mişcam din ce în ce mai greu şi n-a mai fost posibil. Am vrut apoi să fac liceul la fără frecvenţă, dar nici aşa n-am reuşit", spune ea cu amărăciune. De la 10 ani, coloana vertebrală a început să i se deformeze. I s-a recomandat purtarea unui corset, însă n-a putut să-l suporte. "Mă durea totul când îl puneam", îşi aminteşte ea cu groază. În 2003 a suferit o operaţie pe coloana vertebrală. "Am venit la Bucureşti pentru asta, la spitalul Grigore Alexandrescu. Am stat 3 luni internată şi am făcut o grămadă de investigaţii. Operaţia în sine a decurs bine, dar nu a dat prea multe rezultate. Am plecat acasă cu speranţa că medicina va avansa şi, într-o zi, va exista o şansă şi pentru mine", spune Alexandra.

În toamna anului 2008, fata a aflat de pe internet despre transplantul de celule stem. A încercat iniţial să ia legătura cu clinica din China care realizează astfel de intervenţii, dar apoi a aflat că ar putea apela la medici din Germania. "L-am contactat pe reprezentantul român al clinicii din Köln şi, după o serie de analize şi un RMN, mi-au spus că m-ar putea ajuta să mă recuperez cu ajutorul implantului de celule stem", explică Alexandra. Tratamentul şi spitalizarea o costă însă 9.000 de euro, iar restul cheltuielilor - analize, transport, mâncare pe perioada şederii - încă aproximativ 5.000 de euro. "Familia mea se chinuie de doi ani să strângă aceşti bani.

Toţi cei care mă iubesc au încercat să facă tot ce le-a stat în putinţă pentru a mă ajuta, au încercat să se înscrie la emisiuni umanitare, am apelat la presă... Dar toată lumea îmi spune să aştept...", spune tristă tânăra. Boala Alexandrei nu aşteaptă. Îi afectează an de an mai mult mişcările. Acum, fata e în scaun cu rotile. Singurele ei bucurii au rămas scrisul şi muzica. "Îmi place să ascult muzică, stau mult pe internet şi scriu mult... Versuri... Nu m-am gândit niciodată la ce s-ar întâmpla dacă nu aş mai putea să-mi folosesc nici mâinile şi nici nu vreau să-mi închipui că voi ajunge în asemenea situaţie...", spune Alexandra şi se scutură ca de un frison. "Vă rog frumos să mă ajutaţi! Am doar 20 de ani, am tot viitorul înainte şi dacă acum nu reuşesc să mai recuperez ce se mai poate recupera, oare ce voi face când nu voi mai avea părinţii să mă ajute?", imploră ea.


Ajutor!
Alexandra scrie versuri care, în ciuda situaţiei ei, sunt extrem de optimiste: "De câte ori prin ploaie treci, tu capul sus ţine-l mereu/ Că printre atâtea mii de rele, mai există şi un Dumnezeu/ De câte ori în întuneric cazi, fără să ştii de ce-ai căzut,/ Ridică-ţi ochii spre lumină şi luptă pentru ce-ai pierdut./ Când suferinţa te apasă şi singur pe pământ te crezi/ Adu-ţi aminte că există oameni ce te iubesc dar tu nu-i vezi"... Dacă vreţi să-i demonstraţi că nu se înşală şi că poate crede în minuni, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise pe numele Pert Alexandra Paula, la Raiffeisen Bank sucursala Arad:
CONT LEI: RO23RZBR0000060010988042
CONT EURO: RO39RZBR0000060010988045
CONT USD: RO12RZBR0000060010988046
Pentru mai multe informaţii, Alexandra poate fi contactată la telefon 0749.625.037.