Apa - sursa vietii?

Cine ar fi crezut acum doua saptamani, cand eram in trecere prin Valea Prahovei, ca o sa se abata nenorocirea si aici? Nici macar muntii de gunoaie ramase pe malurile apelor, in lunci si vai, nu au putut stavili prapadul.

Ma gandeam ca din multele gunoaie adunate din cauza a doua "calitati" de baza - indolenta autoritatilor si nesimtirea unor turisti - s-ar fi putut construi diguri, s-ar fi putut consolida poduri... dar, binenteles, fara folos - si acelea ar fi fost maturate de ape, pentru ca asta face apa - curata.

Stiti cum se spune : "dupa mine potopul!". Si asa a fost. Potopul a venit si a dus pe apa sambetei: vieti, ani grei de munca, si chiar viitorul multora. Conducerile trecute si prezente trebuiau sa treaca prin foc si apa pentru a se purifica. Ca apa sa mature toate reminiscentele, toate metehnele si toata incapacitatea lor de a face ceva. Insa apa purificatoare pentru conduceri este nefasta tot pentru oamenii de rand.

Nu mi-am crezut urechilor cand am auzit la TV pe cineva ("cu functie de raspundere"), in timp ce apele luau cu asalt gospodariile oamenilor, ca "de-acum vom face si digul...". De-acum? Proiectul statea printr-un sertar de cativa ani! Pana la urmatoarele inundatii - probabil peste alti 30 de ani - digul care va fi construit "de-acum" incolo, va fi si prabusit de cativa ani! La simtul de raspundere cu care se lucreaza si la banii care se mai baga si prin alte buzunare...! Pana la urmatoarele inundatii de asemenea anvergura, se va fi uitat de mult ce primar a construit digul si si-a insusit fondurile.

Ce s-ar fi intamplat daca Timisul, sau oricare dintre zonele afectate, erau "judete europene", adica, daca acolo s-ar fi aflat mosia vreuneia dintre distinsele (ex)autoritati care acum dau din colt in colt? Oare ar fi fost construite digurile pana acum? Ar fi fost consolidate podurile? S-ar fi dat avize pentru exploatarea fara discernamant ale albiilor raurilor si ale fondului forestier (care reprezinta protectie naturala)? Poate ca singura noastra sansa este sa facem o cerere nationala ca in fiecare sat, comuna si oras din Romania sa se construiasca cate o vila personala de "interes european". Fiecare personalitate distinsa si marcanta a Romaniei va avea astfel grija sa nu-i fie luat avutul de ape si asa se vor consolida toate cele necesare intregii comunitati.

Nu am ce face, decat sa ma leg de proverbele si vorbele nascute din legendara intelepciune a romanilor (pe care, se pare, am uitat sa ne-o mai insusim). "De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!". Se pare ca nici Dumnezeu nu mai tine cont de "intelepciunea" noastra populara si iata ca, pana si El a inceput sa ceara de unde nu e! Si tot cere! Cred ca a observat toata lumea ca de un timp incoace s-au abatut asupra noastra sumedenie de "intamplari" nenorocite. Probabil ca pana si El s-a saturat sa tot vada atata haos si ne cere sa ne trezim si sa facem o schimbare. Dar o SCHIMBARE ! Nu este suficient sa fie schimbati oamenii, ci naravurile. Sa speram ca o sa ne dumirim in timp util ca sa nu ne mai trezim si cu alte "scuturari" pe cap. Pentru ca, daca o ducem tot asa, saracii nostri comenduitori nu vor mai avea pe cine sa conduca. Pe jumate ne vor fi bagat in pamant, iar restul, care va mai putea sa se miste, va fugi de-aici ca de ciuma. Pana nu de mult nici nu voiam sa aud de posibilitatea de a pleca de aici. Acum am inceput sa ma gandesc serios la asta varianta, pentru ca, pana la urma este o chestiune de supravietuire! Bineinteles, daca nu se schimba ceva intre timp!

In urma apei, in afara de suferinta, ramane speranta ca ea va lua si duce cu ea toata birocratia care le da dreptul autoritatilor sa se ascunda dupa hartii, tot amatorismul privind rezolvarea problemelor oamenilor si toata lacomia care pana acum... ne-a secat! Si ca va da nastere unei noi si frumoase vieti in Romania.

Vorba unui cantec adevarat, care spune multe si adanci: "ploaia care va veni, le va potopi pe toate, sa-ncercam sa facem noi un oras fara pacate!"