Astenia şi depresia – adesea confundate, dar foarte diferite

Populaţia foloseşte des termenii „astenie” şi „depresie”. Doar că sunt mulţi cei care confundă aceste situaţii prin care trece organismul. Despre astenie se poate spune că este şi de sezon, se spune: „astenia de primăvară”. Depresia nu este asociată cu anotimpurile.

Astenia este starea în care un om simte că are puterile împuţinate, în timp ce depresia este o suferinţă psihică. Astenia apare frecvent la ieşirea din iarnă, vlăguirea de forţă se explică astfel şi prin consumul redus de alimente bogate în vitamine, minerale. Aceste alimente revigorante, verdeţurile, fructele se obţin mai dificil în sezonul rece. Medicii recomandă pacientului aflat în astenie să mănânce proteine de calitate, să procure legume şi fructe proaspete, să le consume şi crude, să nu le fiarbă, să nu le prepare prin metode care le micşorează potenţialul de vitamine, minerale, oligoelemente. Astenicul trebuie să facă sport în aer liber, să se distreze, să se odihnească suficient, să-şi creeze o atmosferă aducătoare de optimism, de bună dispoziţie. Cei care traversează o stare de astenie trebuie să doarmă bine, suficient, pe parcursul nopţii, când este de generaţii înstăpânit reflexul de somn nocturn.

Depresia este o boală psihică. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a sunat alarma cum că depresia va fi boala mileniului în care am intrat. Legat de odihnă, în depresie apar tulburări de somn, insomnii, somn neodihnitor. Depresivul îşi pierde cheful de orice, nu mai prezintă interes nici pentru hobby-urile care-l captivau altădată. Bolnavul de depresie se însingurează, se închide în camera lui, nu se uită la televizor, nu citeşte. La suferindul de depresie apare un sentiment de culpabilitate extins şi fără sens. Depresivul afirmă că el este de vină pentru notele mai slabe ale copiilor, el este culpabil de insuficienţa banilor în familie, el se face responsabil de eşecul rudelor în diverse acţiuni.  Psihiatrii atrag atenţia că între această tristeţe, însingurare, lipsă de interes şi momentul tragic al sinuciderii este o distanţă mică. Bolnavul de depresie trebuie să intre în supravegherea şi tratamentul medicilor psihiatri, al psihologilor.

Este deosebit de important ajutorul familiei, al colegilor, al prietenilor, care trebuie să sesizeze această însingurare, lipsă de interes şi să-l convingă pe bolnavul de depresie să meargă la medic.

Citește pe Antena3.ro

Polițiștii au aflat, în sfârșit, ce s-a întâmplat cu Louisa, o femeie care a fost găsită moartă în casă în 1967