Camaraderia printre capacele de bere

Exista oameni care o viata intreaga se preocupa si verifica mereu daca le functioneaza pedala de frana. Dar exista alti oameni care tot timpul sunt preocupati sa le mearga ireprosabil pedala de acceleratie. Pentru ca exista oameni cu zbor inalt cu visari si cu bucuria de a darui celor din jur o bucatica din sufletul lor, dupa cum exista oameni cu zborul jos, falfaind aripile la inaltimea musuroaielor abia iesite din cota 0 a pamantului. Cei care sunt obisnuiti sa se bucure oferind bucuria altora sunt cei care apasa tot timpul in viata pedala de acceleratie si mai ales pedala de acceleratie la omenie. Marii maestrii ai scenei nu au apasat cu umbra lor mai tinerele vlastare actoricesti ce cresteau pe langa ei, ci le-au dat seva generozitatii lor inaltandu-i in aceasta meserie care te face sclavul ei in trei schimburi. Dar ce minunata sclavie sa n-ai odihna deloc de partea ta. Marii maestri ai scenei le-au facut perfuzie cu pofta de arta mai tinerilor colegi atat pe scena in timpul pieselor, cat si in viata de dincolo de scena. Multe talente s-au hranit cu prietenia si generozitatea generatiei de aur in care straluceau Draga Olteanu Matei, Mircea Albulescu, George Constantin, Amza Pellea, Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Dumitru Ogareanu si lista-i lunga. Povestea mai tanarul actor, dar atat de cunoscut Eugen Cristea ca la un moment dat a fost chemat sa joace in rolul lui Leonas din Coana Chirita, fiind dublura lipiciosului si primavaratecului Florin Piersic. Povestea Eugen Cristea ca-i erau picioarele de plastelina de atat emotie, dar a fost suficient sa se apropie pe scena de el marea Draga Olteanu si sa-i zambeasca incurajator ca tot tracul sa se duca pe pustii. Marii maestri au facut sa fie perceputi ca mai varstnici camarazi nu ca profesori anchilozati undeva pe piscurile celebritatii lor. Povestea Stefan Iordache ca intr-o noapte isi frangea mainile neputincios fiindca se chinuia si nu reusea sa nasca catelusa lui. I-a dat telefon prietenului Amza Pellea si Amza a venit val-vartej in miez de noapte cu masina, au dus catelusa la un medic veterinar, si-au stat alaturi de zbuciumul ei pana-n zori. Un alt colos al scenei romanesti a fost George Calboreanu. Cine-l poate uita in rolul lui Stefan din "Apus de Soare"? Dupa spectacole obisnuia sa se duca cu toata echipa si cu tinereii alaturi sa ciocneasca o halba cu bere sau un pahar cu vin. Falnicul Calboreanu manuia superb gluma, cand veneau chelnerii cu nota de plata spunea: "Ia sa vedem, baiete, cum e socoteala" si scotea din buzunar capacele sticlelor de bere sau dopurile de la sticlele cu vin, verificand daca ospatarul nu incarca nota. E celebra si replica spusa de maestrul Calboreanu dupa o neostimada cu o balbaiala a lui Ion Besoiu. Besoiu participa la filmarile a doua pelicule, dimineata filmase langa Ploiesti cu un regizor, iar seara a fugit la Gura Humorului sa joace in scenele in care il interpreta pe Voda. Cand a ajuns, nu si-a gasit colegii de film in hotel, ci la o gradina de vara, inconjurati de sticle cu bere si de mormane de mititei. In fruntea mesei, marele George Calboreanu. Au stat si au taifasuit, iar a doua zi filmarea n-a mers ca unsa, fiindca cerul era innorat. Pandeau un petic de senin, pentru ca sa fie filmata scena cu poporul in curtea manastirii din balcon, vorbindu-le Voda - Ion Besoiu. A aparut pentru cateva minute soarele si in mare viteza a inceput filmarea. Din balcon, Voda trebuia sa spuna: "Razesi, ridicati jalba catre Voda!", numai ca in graba Besoiu a tunat: "Razesi, ridicati halba catre Voda!". La care, in hohote de ras, maestrul Calboreanu a spus: "Ionica, mai Voda, ti-a ramas gandul la halbe si la mititei".