Cine latra la ochelari?

Personaje superbe ale scenei, cu mare lipici la public, actorii Misu Fotino si Nicu Constantin au fost dotati de ceruri cu talent tare, dar, din pacate, cu vedere slaba.

Personaje superbe ale scenei, cu mare lipici la public, actorii Misu Fotino si Nicu Constantin au fost dotati de ceruri cu talent tare, dar, din pacate, cu vedere slaba. Amandoi au lentile groase ca fundul borcanelor de iaurt. Se pot "lauda" cu dioptrii multe. Intr-o seara, povesteste folclorul nostim al teatrelor, dupa iesirea de la un spectacol, cei doi ochelaristi, Misu Fotino si Nicu Constantin, si-au ciocnit masinile. Au ramas spre deliciul oamenilor replicile pe care si le-au aruncat cei doi soferi cu privire incrucisata si mioapa. Se zice ca Nicu Constantin i-a strigat lui Misu Fotino: "De ce nu te uiti, ba, pe unde mergi?", la care Misu Fotino a replicat: "Da’ tu de ce nu mergi pe unde te uiti?". Si fiindca a venit vorba de ochelari, a ramas celebra gluma pe care i-au facut-o colegii de la "Tanase" lui Nicu Constantin, caruia, in cabina, i-au manjit lentilele de la ochelari cu unsoare dintr-o tigaie. Multe nazdravanii s-au auzit despre actorii "cu bicicleta pe nas". Fermecatoarea si excelenta actrita Emilia Popescu e pur si simplu mioapa, insa i-a intrat ei in cap sa nu poarte ochelarii pe scena. Asa ca de multe ori parcurge scena pe bajbaite. O data, lipsita de ochelari, pe nas, n-a vazut un decor si a dat cu capul in el, astfel ca a doua zi a trebuit sa joace intr-o piesa cu ditamai plasturele pe frunte. Nu numai ochelarii au creat emotii actorilor, ci si animalele distribuite si ele in filme. De exemplu, popularul actor Sebastian Papaiani il avea alaturi in seria de filme "BD in actiune", "BD la munte si la mare" etc., pe cainele-lup Costel. Ei bine, cainele-politist Costel avea grad in Militie, era locotenent. S-a tot intrebat Sebastian Papaiani cum sa-i devina simpatic cainelui-lup, care avea un rol important in filmele BD. Si a gasit cheia spre inima catelului Costel. Venea la filmari cu o bucata de ficat, pe care o tinea in buzunarul captusit cu o punga de plastic. Cainele-lup Costel adulmeca bucata de ficat si devenea foarte prietenos cu plutonierul Capsuna - Papaiani. Dar prietenia dintre Sebastian Papaiani si cainele-lup nu i-a picat bine dresorului invidios, care a inceput sa-l persecute pe cainele politist. Enervat de pizma dresorului, Papaiani a fost obligat sa se duca la colonel si l-a parat pe subofiterul rautacios, rugandu-l sa nu-l mai asupreasca pe catelul sentimental. Dar pataniile cu animale in film au continuat si in pelicula "Pacala". Magarusul pe care trebuie sa incalece Pacala, alias Sebastian Papaiani, era bland si docil. Existau insa scene in care magarusul trebuia sa fie enervat si sa dea de pamant cu Pacala. Nu voia cu nici un chip magarusul sa-l rastoarne din spinare pe Papaiani, asa ca regizorii au fost obligati sa-l enerveze pe magarus cu un ardei iute plimbat pe la nas.

Necazuri cu un caine a avut si Ion Dichiseanu, care intr-un film, jucand rolul unui ofiter de Securitate, trebuia sa se bata cu un legionar intr-o pestera. In finalul incaierarii trebuiau sa apara si ceilalti ofiteri cu caini politisti. Numai ca unul din cainii-lupi s-a infuriat vazand cum simulau bataia Dichiseanu si regretatul actor Lazar Vrabie, asa ca s-a smuls din lesa si l-a muscat zdravan de spate pe Dichiseanu. O patanie periculoasa era cat pe ce sa se continue la spital cand Sergiu Nicolaescu regiza filmul "Mihai Viteazul". Sergiu Nicolaescu interpreta si rolul comandantului armatei otomane. Din nefericire, cu o zi inainte Sergiu Nicolaescu alunecase pe scari si-si fracturase bratul, drept care i s-a pus "un manson de gips". Filmarile nu puteau fi amanate si Sergiu Nicolaescu trebuia sa conduca sarja de cavalerie a otomanilor. Dar cum sa faca asta, cand mana dreapta era in ghips si el trebuia sa calareasca cu bratul drept ridicat, purtand ditamai iataganul? Solutia a fost ca Sergiu Nicolaescu si-a legat iataganul de ghips cu sarma. In timpul atacului in galop, calul vizirului Sergiu Nicolaescu s-a speriat de niste bubuituri de tun si era cat pe ce sa-l arunce din sa pe regizorul-actor. L-a fulgerat pe Nicolaescu un gand: daca era aruncat la pamant de calul speriat, nu avea cum sa amortizeze cazatura din pricina mainii imobilizate, asa ca bratul i-ar fi fost smuls din trup. Noroc ca Sergiu Nicolaescu a reusit in ultimul moment sa struneasca armasarul speriat.