Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inima este un organ prevăzut să aibă un număr de bătăi de-a lungul vieţii. Inima şoricelului bate repede, repede şi de aceea el trăieşte puţin. Inima unui elefant bate mai rar. De aceea, el trăieşte ani mulţi. O astfel de explicaţie sugestivă primim de la profesoara de cardiologie doctor Carmen Ginghină de la Institutul de boli cardio-vasculare C.C.Iliescu Fundeni. De aceea, în cazurile de tulburări de ritm cardiac trebuie să se aplice tratamentul medicamentos, dar se poate acţiona şi prin electro fiziologia intracardiacă.
În tahicardiile supraventriculare, bătăile numeroase ale inimii, de 150 sau chiar peste 200 de bătăi pe minut, se produc fiindcă impulsurile electrice nu vin spre ventricule pe căile normale. În aceste tulburări de ritm, apar şi trasee anormale pe care sosesc impulsuri electrice haotice. Tulburări de ritm cu tahicardii se ivesc şi în auricule, ele fiind mai puţin periculoase faţă de acea “viermuială“ rapidă din ventricule, care poate duce la stop cardiac. Cele mai multe tulburări de ritm cardiac se tratează cu medicamente aritmice, însă au apărut şi metodele de ablaţie, o cardiologie intervenţională cu unde de radiofrecvenţă. Prof. dr. Radu Ciudin, aflat acum o vreme la o specializare în Anglia, a lucrat în echipele universitare engleze încă de la începuturile acestor metode moderne. S-a întors însă acasă, la Fundeni, unde practică aceste intervenţii de ablaţie şi unde a implantat şi primul defibrilator în pieptul unui cardiac. Profesorul Ciudin, aflat în board-ul Societăţii europene de studiere a tulburărilor de ritm, explică aceste metode puţin invazive. Pe vasele de la mâini, de la picioare, se introduc nişte catetere, de fapt nişte sonde care ajung în inimă şi trimit date care permit desenarea unei hărţi electrice a inimii. “Studenţilor mei le fac o comparaţie: de la soare porneşte lumină pe un drum unic, firesc. Noaptea există o mulţime de stele, fiecare emite o lumină, dar haotic, intermitent. Aşa şi în inimile celor cu tulburări de ritm. La ei sosesc impulsuri electrice şi pe trasee anormale, perturbându-se ritmul bătăilor inimii. Ablaţia înseamnă, că după ce am construit harta electrică a cordului, tridimensională şi în funcţie de timp, prin catetere speciale topim, anulăm cu energii de radiofrecvenţă aceste căi anormale. După această cauterizare sub anestezie slabă sau sedare, pacientul pleacă din spital a doua zi vindecat de tulburările de ritm”.
Progresul tehnologic a înlesnit perfecţionarea stimulatoarelor şi defibrilatoarelor care sunt un fel de computere ajunse azi la dimensiunea unui cadran de ceas. Stimulatoarele se implantează în piept, practic sub piele şi ele adună date din inimă şi ajută cordul să bată corect. Defibrilatoarele, piese implantabile şi ele în piept, dar mai perfecţionate şi, evident, mai scumpe, chiar şi de 10 ori (2.000-6.000 de euro), ajută inima să bată mai lent sau mai rapid, chiar repornesc inima. Există şi sisteme implantabile care ajută cordul şi participă la contracţii, ameliorând astfel insuficienţa cardiacă.
