Cristi, povestea zămbetului trist

Cristi stă hotărăt in picioare, aruncăndu-mi un zămbet de-o lumină stranie. Mişcăndu-se fără stare de pe un picior pe altul, cu privirile părinţilor aţintite asupra-i, ochii puştiului işi spun povestea celor din jur.

Misiune - "Tom şi Jerry" au trăit o copilărie furată

Cristi stă hotărăt in picioare, aruncăndu-mi un zămbet de-o lumină stranie. Mişcăndu-se fără stare de pe un picior pe altul, cu privirile părinţilor aţintite asupra-i, ochii puştiului işi spun povestea celor din jur.

Cănd străinii se opresc mai mult de căteva clipe asupra-i, se retrage stingher fără insă a uita să lase in urmă, ca o dără, un surăs trist. Parcă i-ar fi teamă ca ceilalţi care-l privesc să nu-i cunoască povestea, povestea lui care cu siguranţă nu va fi spusă prietenilor de peste ani drept o amintire frumoasă.

FRĂNA DIN PICIORUL DREPT. La 26 mai 2005, Cristian avea nouă ani, şi impreună cu doi colegi venea inspre casă de la şcoală, cu ghiozdănelul in spate. Nu avea mult de mers pe jos, şcoala era la o străduţă distanţă de casa sa. Era in jurul prănzului şi cum bine l-au invăţat părinţii inainte de a traversa pe la trecerea de pietoni s-a asigurat că nu-i nici un pericol. Aşa ştia el, o dată la dreapta, o dată la stănga. "După ce am traversat strada şi am urcat pe celălalt trotuar mi-am intors faţa spre ceilalţi colegi şi le-am făcut cu măna, iar colegii la răndul lor m-au văzut şi mi-au răspuns la fel. In timp ce le făceam cu măna colegilor, am auzit zgomotul de frănare al unei maşini.

Mi-am intors privirea şi am văzut că aceasta se indreaptă inspre un gard. Maşina a incercat să evite acel gard, după care a intrat in mine. Am fost prins intre stălpul de beton şi maşină." Cristi a vrut să se ridice imediat să se scuture, dar nu a putut, nu-şi mai simţea piciorul drept. Pe drum, spre Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, o intrebare l-a măcinat mereu: "Mami, mai am piciorul?".

ADEVĂRUL DIN SPATELE PANTALONULUI BEJ. Mioara Voiculescu, mama lui Cristi, nu a ştiut ce să-i spună... De atunci au trecut mai bine de trei ani. Cristi işi ridică pantalonul bej, stingher. E un picior mic, prins intr-o orteză, plin de răni şi suferinţe. Medicii i-au dat un nume: handicap grav de gradul I. Cartilajul condilului femural este o treime osificat, fapt pentru care piciorul drept incepe să se inconvoaie inspre genunchi. Nervul sciatic extern nu funcţionează.Â

De mai bine de trei ani, familia Voiculescu umblă prin spitale. La inceput, medicii de la chirurgie plastică au făcut tot ce le-a stat in putere pentru a-i remodela piciorul. I-au luat grefe de la cel sănătos, a fost tăiat pe bazin de la stănga la dreapta. In şase luni de spitalizare a trecut prin şapte operaţii şi nimic nu i-a redus pofta de viaţă. Cristi ştie că pentru el există o şansă undeva in lumea asta.

PANSAMENT PE SUFLET. Cănd va creşte, ortezele nu-i vor mai fi de ajutor. Chiar şi acum le schimbă la căteva luni, il ustură, şi-l dor. "Dacă ar fi un om in toată firea, in situaţia lui, n-ar rezista, s-ar prăpădi de durere", spune Mioara, care stă lăngă băiat de fiecare dată cănd i se pune o nouă orteză. Numai sufletul mamei putea inţelege durerea copilului cănd carnea vie se lipea de pansament de fiecare dată cănd asistentele şi medicii ii schimbau bandajul şi-l curăţau pe locul bolnav. Făcea anestezie o dată la două zile pentru a i se curăţa carnea cea nouă care-i formează azi piciorul drept. Durerea asta mută doar Cristi o ştie, nimeni altcineva. Cu o demnitate de neinchipuit, nu lasă pe nimeni să pătrundă dincolo de zidul pe care şi l-a construit. Ii place in continuare să fie inconjurat de prieteni, să meargă la şcoală şi să se reintoarcă răzănd cu căţiva colegi acasă, să se amuze pănă ce-l podidesc şiroaie de lacrimi privind la "Tom şi Jerry". Jerry e sufletul lui din toate animaţiile, şi in camera sa patul e ticsit cu jucării de pluş. Cănd se simte obosit, după un curs de reflexoterapie, se cuibăreşte in lumea lui din cameră, ochii ii lucesc, faţa i se dilată intr-un zămbet larg, işi ia maimuţoii in braţe şi adoarme.

Â

Dă-o mai departe

Părinţii lui Cristi caută in permanenţă soluţii. Ei ştiu foarte bine că băieţelul lor mult nu o mai poate duce cu ortezele şi nici posibilitate financiară să i le schimbe o dată la trei luni nu vor avea. Au aflat doar că băiatul are nevoie de un transplant de cartilaj, astfel le-ar fi spus medicii din Romănia. Insă nimeni nu ştie nimic, unde şi cum s-ar putea efectua o astfel de intervenţie chirurgicală. Ei au nevoie de oameni de bine care le-ar putea oferi informaţii.

Cine ii poate ajuta cu o fărămă de speranţă poate contacta familia Voiculescu la numărul de telefon 0723-38.97.85 sau prin e-mail la cristi_nicolae_96@yahoo.com.