Frica este inscrisa in codul genetic

Despre frica si mecanismele biologice existente in spatele acestei stari se cunosc inca putine lucruri. Frica este o stare emotiva normala a organismului, ca si bucuria sau tristetea. Ea are rolul de a ne proteja, lansand semnale ca urmare a unor stimuli exteriori: zgomot puternic, imagini neobisnuite.
Manifestarile fricii sunt diferite de la individ la individ. Pentru unii este o stare care ii stimuleaza. Este cazul tracului propriu artistilor. Pentru altii, frica este un element care-i inhiba. Stim ca unii dintre semenii nostri parca sunt stapaniti de frica. Plecand de la aceste realitati, un studiu, aparut recent in Cell, demonstreaza ca starea de frica innascuta sau dobandita ar fi in legatura directa cu o proteina. Aceasta proteina poarta numele de statmina si este prezenta intr-o structura a lobului temporal drept al creierului, avand misiunea de a tine sub control frica si anxietatea.

La sfarsitul anilor ’30, cercetatorii au pus in evidenta rolul acestei structuri anatomice, situata in adancimea zonei antero-inferioare a lobului temporal drept. Astfel, ei au observat ca maimutelor carora le-a fost anihilata aceasta structura a creierului pur si simplu le lipseste starea de frica. Azi se stie ca un stimul, ce marcheaza prezenta unui pericol pentru organism, ajunge mai intai la talamus.

Doi savanti

Gleb Shumyatsky, specialist al Centrului de Neurobiologie al Universitatii Columbia din New York, a descoperit proteina responsabila de aparitia fricii mai intai la soareci. Gleb Shumyatsky a facut aceasta descoperire sub bagheta magica a doctorului Eric Kandel, laureat al Premiului Nobel pentru medicina pentru anul 2000.

Cei doi savanti au identificat proteina existenta intr-o cantitate apreciabila in talamus si cortex. Mai intai soriceilor li s-a eliminat gena corespunzatoare acestei proteine. Apoi, savantii au observat ca micutii cobai nu mai aveau nici un fel de frica in momentul cand ii pandea pericolul.

Gleb Shumyatsky si Eric Kandel au ajuns astfel la concluzia ca "statmina este necesara pentru ca zona creierului implicata in controlul fricii sa poata raspunde in mod convenabil stimulilor pericolului. Statmina este esentiala in ambele situatii: frica innascuta si frica dobandita". Aceasta descoperire ar putea contribui in mod substantial la punerea la punct a unor noi tratamente indicate in tulburarile de anxietate, fobii si stres post-traumatic.