x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate In memoria lui Vlăduţ - realitatea romănească

In memoria lui Vlăduţ - realitatea romănească

de Paula Anastasia Tudor    |    14 Iul 2007   •   00:00
In memoria lui Vlăduţ - realitatea romănească

Nu e numele vreunui ziar sau al unui post tv... Doar un subiect de film. Festivalul de film de la Mamaia a inceput cu o producţie romănească, reală, premiată, pusă in scenă de un regizor nesfărşit de tănăr - Cristian Nemescu. Ceea ce te şochează, te amuză, şi te intrigă in timp ce vizionezi acest film este exact realitatea.


Â

Nu e numele vreunui ziar sau al unui post tv... Doar un subiect de film. Festivalul de film de la Mamaia a inceput cu o producţie romănească, reală, premiată, pusă in scenă de un regizor nesfărşit de tănăr - Cristian Nemescu. Ceea ce te şochează, te amuză, şi te intrigă in timp ce vizionezi acest film este exact realitatea.

Un film atăt de adevărat pentru romănii care umblă cu ochii deschişi, incăt se confundă cu peisajul in care rulează. Nu mi-am propus defel să fac o recenzie. (Pot spune doar atăt: dacă tot filmul te hăhăi ori comentezi amuzat absurdul romănesc, finalul te lasă mut.) Dar aş face o scurtă trecere in revistă a contextului in care l-am vizionat. Acestea contribuind de altfel la implinirea filmului şi a sentimentelor care te incearcă atunci cănd priveşti in faţă o realitate care te jenează.

Am făcut grava greşeală ca pănă la Palatul festivalurilor - unde se ţine… festivalul, desigur, - care-şi are locaţia in plin focar de manele al Mamaiei, să scurtăm drumul prin Satul de vacanţă. Numai la această amintire şi mi se revoltă stomacul, urechile, nervii…

Terase care se intrec in decibeli, sute de tarabe cu fel şi fel de chestii sclipicioase, şepcuţe, jucării, bibelouri de scoici/melci de prin alte mări şi ţări. Miasme de la grătarele pe care sfărăie micii, impletite dezgustător cu cele ce provin de la hamsiile prăjite, plus aromele gogoşilor şi ale altor astfel de gustări făcute şi contrafăcute purtătoare de salmonele şi alte bacterii la fel de neprietenoase. Şi… după ce-ai luat zeci de turişti in piept, in umăr şi pe degetele picioarelor, ajungi la un podeţ romantic inconjurat de sălcii pletoase, arcuit senzual peste un canal cu apă… verde brotac, garnisită cu clăbuci… Te găndeşti că e posibil ca acea apă să fi inceput să fermenteze…

Am reuşit pănă la urmă să ajungem nevătămaţi la Palatul Festivalurilor. Dar in trecere zărit-am, cu teamă, un mare afiş pe care se lăfăia… Jamal, ce urma să se producă pe o terasă periculos de apropiată de… Palat (acesta fiind de fapt Teatrul de vară din Mamaia - neacoperit, neizolat fonic!)

Aşa că, după peripeţii de aproape o oră cu o casetă buclucaşă care a reuşit să strice trei beta-playere, a inceput filmul. Şi, după ce a inceput filmul… a inceput şi programul la terasa vecină. Trilurile manelistului acopereau bombele din film! Armand Assante n-a avut nici o şansă in faţa vaietelor răcnite ale lui Jamal.

Iar sala n-a fost nici pe departe plină, cum ne aşteptam după ce străbătusem puzderia de oameni. Doar jurnalişti, invitaţi, şi prietenii acestora.

Ce să vă spun… a fost o seară… romănească.

×
Subiecte în articol: pagina de suflete