La scoala, intr-un carucior

Intr-o tara campioana la categoria "abandon scolar", un copil se incapataneaza sa mearga la scoala, chiar daca este imobilizat, de un an si jumatate, intr-un carucior cu rotile. Il cheama Gabriel Buruiana si, la doar 10 ani, are nevoie de ajutorul oamenilor pentru a trai.

Durere de mama

ELEVUL SPECIAL. De un an si jumatate, copilul nu mai merge, iar la scoala este dus si adus de mama lui, cu ajutorul unui scaun cu rotile

Scrisoarea unei mame disperate este ca mesajul unui naufgragiat. Amandoi asteapta, inconjurati de ape si de lacrimi, ca mila unui strain sa le aduca salvarea...

"Examenul clinic arata hipertrofia muschilor gambei bilateral, iar rezultatul biopsiei musculare, efectuata pe data de 16.07.2003, a confirmat cumplitul diagnostic. Tratamentul medicamentos s-a dovedit ineficient si, fiindca baiatul acuza unele reactii secundare, dupa un an de administrare i-am intrerupt acest tratament. Am urmat si un tratament naturist, precum si trei sedinte de bioenergie, dar fara nici un ajutor.

RECUPERARE PE BANI. In mai 2002, la a doua internare, de la Bucuresti ne-a fost recomandat ca Gabriel sa urmeze un tratament de recuperare neuromotorie, dar n-am avut mereu bani pentru a merge in statiune. Situatia materiala si financiara a familiei mele este una precara si avem mainile legate, si nu putem face nimic ca sa salvam viata fiului nostru. Sotul meu, Buruiana Nicolae, in varsta de 39 ani, este sofer la societatea SC Alcovin SRL si are un salariu lunar brut de 3.400.000 lei. Eu, Buruiana Georgeta, am 32 de ani si din noiembrie 2003 sunt salariata a Primariei orasului Macin in functia de asistent personal, cu un venit lunar de 3.275.000 lei. Celalalt copil al nostru, Buruiana George, are 12 ani, este elev in clasa a V-a si beneficiaza de alocatie de stat pentru copii, iar Gabriel are o alocatie de stat dubla si o bursa scolara pe caz de boala. Acestea sunt toate veniturile noastre, nu dispunem de alte bunuri in proprietate sau in folosinta.

Locuim la curte, intr-o casa cu cinci camere, impreuna cu mama mea, Tihon Ioana, in varsta de 59 de ani, vaduva, cu o pensie de stat de 913.000 lei. Cu noi sta si sora mea, Tihon Violeta, in varsta de 39 de ani, bolnava la randul ei, cu diagnosticul de "oligofrenie gradul I". Are si ea o pensie de boala in valoare de 940.000 lei. Eu, sotul si copiii stam in doua dintre camere.

O AVERE. Atunci cand posibilitatile financiare ne-au mai permis, si asta a fost foarte rar, am mers si la recuperare neuromotorie. Astfel, in luna iulie 2003 am fost la Techirghiol, la sanatoriul de recuperare neuromotorie pentru copii, unde am stat trei saptamani. Eu, ca insotitor al baiatului, a trebuit sa-mi platesc masa si cazarea, deoarece in perioada aceea copilul era incadrat in gradul de handicap mediu, iar eu nu eram angajata a Primariei si nu beneficiam de asigurare medicala. Din septembrie 2003, in urma biopsiei musculare, Gabriel a fost incadrat in gradul de handicap grav, iar eu am devenit angajata a Primariei, ca asistent personal, cu un salariu minim pe economie.

In primavara anului 2004, prin intermediul unei cunostinte am ajuns la Spitalul Clinic de copii "Sf. Maria" din Iasi, unde am facut zece sedinte de balneochinetoterapie. In urma unei echocardiografii facute acolo a fost diagnosticat si cu "prolaps de valva mitrala", iar, dupa examenul neurologic, domnul doctor Baltag Doru ne-a recomandat un transplant de mioblasti. Am aflat ca se face la Kiev, in Ucraina, dar costa in jur de 33.000 de euro. Fata de venitul familiei mele e o suma fabuloasa si, oricat ne-am stradui, nu vom reusi sa o strangem, pentru a salva viata fiului nostru.

NICI O CANA CU CEAI. Din luna noiembrie 2003, copilul nu mai merge, iar la scoala este dus si adus de mine cu ajutorul unui scaun cu rotile. De asemenea, nici mainile nu le poate folosi cat ar fi necesar, le misca, dar nu are forta in ele. Oboseste si cand scrie temele si nu poate ridica decat cel mult o cana cu ceai, si aceea din plastic. Pentru orice miscare are nevoie de ajutorul cuiva. Oricum, sta-rea fizica si psihica se degradeaza repede si nu stiu ce va mai urma. Putina putere pe care o mai are scade de la o zi la alta.

Ma gandesc cu groaza ca intr-o zi il vom pierde. Pe Gabriel il deranjeaza foarte mult starea in care se afla acum, plange cand nu-i convine ceva si cateodata nu mai vrea nici la scoala. Il deranjeaza zgomotul facut de colegi in pauze, aglomeratia si, in general, cei din jur, care nu il inteleg. Prefera sa stea mai mult singur, se supara din orice si plange. Nu se joaca cu orice copil, ii prefera pe cei cuminti, care ii inteleg situatia. In urma examenului psihologic, unde copilul meu a obtinut 87 de puncte, ni s-a recomandat consult psihologic familial, dar nici acesta nu e posibil, deoarece in orasul Macin nu exista cabinet psihologic.

Fac un apel catre institutiile abilitate, catre factorii mass-media si persoanele care vor sa ne sustina cu ruga-mintea de a ne ajuta sa strangem suma necesara operatiei care se face in strainatate si care poate salva viata lui Gabriel. Fac un apel si va implor: Ajutati-ma sa nu-mi moara copilul!"

Numerele de conturi deschise la Raiffeisen Bank, filiala Macin, sunt urmatoarele: in lei - RO 29 RZBR 000006000 4293382; in euro - RO 77 RZBR 0000060006331749. Pentru alte informatii va sta la dispozitie numarul de telefon 0240/57.33.60. (N.r. - intertitlurile apartin redactiei)

STRIGAT "Copilul meu se numeste Gabriel Buruiana, are 10 ani si este elev in clasa a III-a la scoala "Gh. Banea" din Macin, judetul Tulcea. La varsta de 5 ani a inceput sa se vaite ca oboseste cand merge, ca ii e greu sa urce scarile sau sa se ridice din pozitia sezand. Mergea leganat si cadea... Am fost cu el la Spitalul "Alexandru Obregia", Sectia Neurologie Pediatrica II din Bucuresti, de unde am primit diagnosticul "distrofie musculara progresiva Duchenne"" Georgeta Buruiana mama lui Gabriel