Puiu Călinescu: "Cel mai bun film în care am jucat a fost un film dentar, când mi-am plombat măseaua"

Bijuterii de nepreţuit dăruiau publicului de pe scenă şi de pe ecrane marile personalităţi ale vieţii artistice din România.
Dar în egală măsură teribile bijuterii rosteau aceste uriaşe talente şi în culisele spectacolelor, şi în timpul repetiţiilor, şi cu ocazia şuetelor alături de ceilalţi actori. Dan Mihăescu, producătorul şi autorul textelor celor mai mulţi actori români de anvergură, este o veritabilă carte de amintiri cu aceşti geniali din lada de zestre a neamului românesc.

A depăna amintiri cu Dan Mihăescu este o bucurie pentru care sunt prea strâmte cuvintele. Încercăm să vă istorisim câteva perle scoase de marii actori, unii dintre ei ridicaţi la ceruri. Dar ridicaţi în nemurire în sufletele românilor.
Despre Puiu Călinescu maeştrii scenei spun că dacă s-ar fi născut în America le-ar fi predat lecţii atât de lăudaţilor comici şi umorişti americani. Puiu Călinescu obişnuia să spună: "Cel mai bun film în care am jucat a fost un film dentar, atunci când mi-am plombat o măsea!". A jucat Puiu Călinescu extraordinar în mici scenete doldora de umor la revelioanele TVR. Într-o miniscenetă de succes Puiu Călinescu era subalternul unui director ce-şi serba ziua de naştere.

La această sărbătorire o admiră pe o doamnă elegantă şi o invită la dans. Vrând să facă pe interesantul şi pe curajosul, o întreabă pe doamna necunoscută cu care deja învârtea un vals: "De ce aţi venit la sărbătorirea tâmpitului ăsta?". La care doamna râde şi zice: "Ştii cine sunt eu? Sunt nevasta directorului sărbătorit". Uitându-se cruciş de mirare din cauza gafei, Puiu Călinescu se repliază: "Dar dumneavoastră ştiţi cine sunt eu?". La care doamna zice: "Nu". Puiu Călinescu întrerupe dansul spunându-i doamnei: "Slavă Domnului!".
Teribile sunt amintirile cu Jean Constantin povestite de numărul unu al televiziunilor Dan Mihăescu. Teatrul de revistă s-a întors dintr-un turneu în URSS. Se ştie că pe vremea comunismului cei care plecau în delegaţie în URSS duceau pungi de plastic frumos colorate vândute ruşilor, ca apoi cu rublele obţinute să aducă în ţară aspiratoare, fierbătoare de cafea.

La întoarcere colegii rămaşi în Bucureşti l-au întrebat pe Jean Constantin dacă s-au luat lucruri frumoase de la Moscova. Şi inegalabilul Jean a răspuns: "Da, s-au luat lucruri frumoase, mie mi-au luat de la hotel fâşul şi lui Gelu Manolache ceasul". O altă replică celebră a lui Jean Constantin izbucnită spontan din umorul lui superb s-a petrecut la un spectacol festiv, la Teatrul Fantasio, cu prilejul zilei lui Ceauşescu.

Defilau pe scenă actori îmbrăcaţi în muncitori purtând tabloul lui Ceauşescu. În pline repetiţii s-a stins lumina şi regizorul a început să urle: "Ce s-a întâmplat, de unde s-a stins lumina?". La care Jean a rostit din întuneric: "S-a stins lumina de la tablou".

Remarcabilul om de televiziune Dan Mihăescu scoate dintr-un sertar împăturită cu grijă o poleială de la un pachet de ţigări. "Eram la masă la Capşa cu Toma Caragiu şi marele Toma mi s-a adresat: «Ţin extraordinar la tine, Mihăescule, dar n-am o poză să scriu asta pe ea, aşa că îţi scriu pe poleiala de la ţigări». Iată ce mi-a scris pe ambalajul ăsta de ţigări: «Dacă posteritatea se va întreba care a fost cel mai bun prieten al meu, e Mihăescu». Eu m-am mirat şi l-am contrazis. Ce posteritate, vorbeşti aiurea, machedonii trăiesc mult. La care Toma Caragiu a spus trist: «Eu plec curând». Era februarie 1977 şi în 4 martie a murit în cutremur." Continuă să povestească atât de cunoscutul producător şi autor de texte Dan Mihăescu.

"Pe timpul lui Ceauşescu în TVR s-a desfiinţat departamentul de divertisment şi s-a dat ordin să fie şterse benzile cu scenele de umor. Am aflat, şi într-o noapte am montat pe furiş 118 minute de recitaluri Caragiu şi pentru a salva această bandă am scris pe casetă «Vizita de lucru a tovarăşului în judeţul Alba». A scăpat astfel caseta cu Toma, dar după '90 în TVR s-a dat dispoziţie să fie şterse toate casetele cu Ceauşescu. Am înnebunit căutând caseta cu titlul derutant ca să nu fie ştearsă ca o vizită de lucru a tovarăşului, aşa că am reuşit să păstrez bijuteriile de actorie şi umor ale marelui Toma Caragiu."