Salvati copiii!

Pe 25 mai, de Ziua Internationala a Copiilor Disparuti, am primit o statistica absolut infricosatoare: "In Romania, 731 de copii au fost declarati disparuti din anul 2000 pana in prezent.

Totodata, Politia desfasoara operatiuni de identificare a unui numar de 259 de copii, dintre care 27 au varsta mai mica de 5 ani, 64 au intre 5 si 10 ani, 60 sunt intre 10 si 14 ani, iar restul intre 14 si 18 ani. In intervalul 2000-2004 au fost solutionate 569 de cazuri, iar de la inceputul anului 2005, 69 de cazuri". "In Franta, numai in anul 2004 au disparut 700 de copii intre 3 ani si 19 ani."

Cand vorbesti despre copii aflati intr-o stare critica, la limita existentei, chiar si o cifra cat de mica este aberanta. Indiferent daca este vorba despre copii luati pentru a fi folositi ca obiecte sexuale, maltratati, pusi la munca, la cersit, folositi in traficul de organe... sau daca este vorba despre copii bolnavi care au nevoie de tratamente sau operatii costisitoare, ori despre copii care traiesc (nu foarte mult) intr-o saracie lucie, toate acestea denota o societate bolnava, aflata in imposibilitate de a-si proteja odraslele. O societate in care se pot dezvolta toti microbii, toate maladiile care fac aceste cifre posibile. Iar acestia poarta numele generic de oameni. Indiferent daca fura copii, daca ii naturalizeaza (ii traumatizeaza fizic si psihic astfel incat sa nu mai poata fi recunoscuti si sa nu mai poata recunoaste nici ei pe nimeni), daca ii taie pentru organe, daca ii molesteaza, daca ii mutileaza pentru a-i pune in coltul strazii sau daca ii lasa sa moara pur si simplu - acestia sunt oameni! Este o societate foarte permisiva! Sunt sigura ca in anturajul celor care "desfasoara astfel de activitati" exista cateva persoane care le cunosc ocupatia. Dar acestia tac, devenind astfel complici la aceste odioase, inumane preocupari.

Ideea celor de la Organizatia Salvati Copiii este una binevenita. Ei incearca sa ne trezeasca - sa fim atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru, sa nu devenim fara sa vrem partasi la maltratarea viitorului nostru. Sa ne uitam mai bine la pozele care apar pe micile ecrane, sa ne mobilizam, sa-i cautam cu privirea in drumurile noastre pe cei pe care ii vedem in poze, sa incercam sa ajutam daca nu la cautarea propriu-zisa (pentru ca nu este accesibila multora) atunci prin informatii utile, sa ne oprim din mers cand intalnim un copil singur si sa ne interesam de soarta lui, sa avem curajul de a-i denunta pe cei despre care auzim ca iau copiii de langa protectorii lor (in cazul acesta trebuie sa avem si convingerea ca cei pe care ii "turnam" sunt pusi si tinuti acolo unde le este locul si nu sunt lasati liberi din "lipsa de probe"), sa nu fim indiferenti.

Insa nu multi oameni sunt capabili sa-si imagineze prin ce trece un copil luat si tinut ostatic, un copil bolnav aflat in imposibilitatea de a-si plati operatia (si care altfel va plati cu viata), un copil aflat inaintea mortii. Sau prin ce trec parintii acestuia (care, oricum, sufera mult mai putin decat copilul). Putini pot percepe aceasta groaza - cei care au trait-o si care nu mai pot face nimic pentru ceilalti, pentru ca au nevoie de tratamente intense de recuperare. Si din acest motiv, lumea (mai ales acei care sunt in masura sa ia atitudine) primeste aceste statistici ca pe niste simple stiri - urate, dar stiri.

Dar... totusi de unde atata lipsa de putinta de a-i gasi pe cei care se pierd si pe cei care i-au facut pierduti? De unde atata usurinta in a lasa sa moara un copil pe motiv ca nu are bani pentru o operatie? De unde atata generozitate pentru a lasa o femeie cu o boala incurabila si pe deasupra si transmisibila sa faca un copil? De unde atata ipocrizie de a ingadui sa procreeze unei femei care nu are nici dorinta, nici putinta de a creste un copil?

Inaltele idealuri si sloganuri pompoase suna bine si fac o imagine frumoasa, dar trebuie sa ne gandim si la "reversul medaliei", la jumatatea goala a paharului, la ce nenorociri atrag dupa ele.

In general, marile probleme ale omenirii s-au denumit astfel cand s-au putut observa cu ochiul liber si nu se mai putea indrepta raul facut - nimeni nu a fost in stare sa le prevada in timp util sau chiar daca au fost intuite, avantajele financiare au invins. (A inceput sa se duca o oarecare lupta impotriva poluarii abia dupa ce a fost identificata gaura din stratul de ozon.) Copiii au devenit oare o mare problema?

Iar daca nu ne putem salva copiii, curand si noi vom fi pierduti!