Scut al vietii

Oameni de peste tot au raspuns prompt la chemarea disperata a familiei Banu din Bucuresti. Peste 100 de persoane, dornice sa ofere, neconditionat, fiicei lor bolnave o bucatica din ceea ce au ei mai presus: sanatate.

SPERANTA. Patru luni a facut chimioterapie. Fetitei i-a cazut parul. Din cauza durerii, a facut si morfina. La patul ei vegheaza acum parintii, cu credinta ca se va face bine

In salonul 703 din Spitalul Fundeni, un copil cat un bot viseaza frumos, leganat pe picioare de mama sa. Femeia isi priveste fetita si o podidesc lacrimile. Cata durere poate duce un om, stiind ca poarta in suflet cea mai grea povara: moartea propriului copil, care nici macar n-a apucat sa-i spuna "mama"? In lipsa unei operatii, Cristina Florentina, fetita sa de numai 1 an si o luna, traieste acum ultimele zile. In urma cu 5 luni a fost diagnosticata cu tumoare maligna pe ficat. Sansa sa sta intr-un transplant. In oameni si in Dumnezeu. Iar El a facut din nou o minune: a strecurat mila si bunatate in peste 100 de suflete, care, in numai doua zile, au batut la poarta spitalului sau au dat zeci de telefoane pentru a-si oferi ajutorul, intr-o solidaritate cutremuratoare.

DOVADA DE IUBIRE. "Mi-au dat lacrimile. A fost pentru prima oara in viata cand am simtit atat de puternic prezenta oamenilor!", spune cu voce tremuranda Valentina Banu, mama Cristinei. A fost de a ajuns sa apara o singura data la televizor povestea amara a fetitei, ca oamenii sa-i vina in ajutor. "Din Constanta a sunat o doamna, mamica la randul ei. Voia sa faca testele de compatibilitate. O alta femeie gravida dorea sa vina de-ndata in Bucuresti, fara sa se gandeasca ca interventia chirurgicala poate sa-i afecteze fatul." "Ba mai mult, povesteste Valentina, zilele trecute a venit din Buftea o doamna. M-am cutremurat toata. Prin panza pantalonului i se zareau doua proteze. Ambele picioare ii fusesera amputate. Ajunsese de dimineata la spital, sperand ca poate incepe analizele", povesteste Valentina Banu, mangaind incontinuu mana bandajata a copilului aflat sub perfuzii.

INCREDERE. Cosmarul a inceput cand fetita avea 8 luni, cand familia Banu a aflat vestea care i-a transformat in doi oameni disperati: ecografia arata ca pe ficatul copilului exista o tumoare imensa. Au sunat parintii, prietenii si rudele, au vrut ei insisi sa doneze o farama din trupul lor, dar degeaba. Grupa de sange de care micuta are nevoie este AB IV pozitiv, diferita de cea a lor. Nu le-a ramas decat sa spere ca vor gasi un donator compatibil. Credinta le-a fost rasplatita, iar Dumnezeu a trimis catre ei nu un singur om. "Au sunat unii oameni si de trei ori pe zi, ca sa intrebe cand pot veni la analize", marturiseste Nicolae Banu, tatal fetitei, adaugand: "Acum a inceput analizele un baiat de numai 25 de ani. Nu pretinde nimic. Este nevoias, lucreaza fara carte de munca. Vrea sa ajute! Saptamana viitoare vom afla rezultatele! Avem speranta ca va fi o operatie!". Ne alaturam si noi credintei lor si spunem "Doamne ajuta!".