Arnica vindecă rapid rănile

Medicul biochimist Eugen Giurgiu, cercetator in domeniul plantelor medicinale, ne sfatuieste sa folosim arnica pentru vindecarea ranilor. Deoarece aceasta planta are proprietati antiseptice, antiinflamatorii, antifungice, cicatrizante si sedative. Florile si tulpina contin ulei eteric, arnicina, colina, acid cafeic, coloranti de natura carotinoidica, rasina, substante ­minerale si ulei volatil ( 0,04%-0,14%). De altfel, bunicii nostri – care ii spunea acestei plante si podbal – puneau frunze de arnica pe taieturi si rani, iar cu decoctul plantei isi spalau degeraturile.

Remedii la indemana oricui
Potrivit medicului biochimist Eugen Giurgiu, arnica este un tratament eficient si rapid pentru ranile si bolile pielii, indiferent de natura lor (negi, eczeme, furunculoza, escare, cicatrice inestetice, echimoze, cancer de piele etc.). In aceste afectiuni, planta se foloseste sub forma de comprese externe cu ceai sau frictiuni cu ulei sau unguent.

Iata cum putem prepara aceste remedii in casa:
Ceaiul se obtine dintr-o lingurita de planta peste care se adauga 250 ml apa clocotita. Se lasa acoperit 15 minute, apoi se strecoara. Pentru unguent avem nevoie de doua lingurite cu flori si 50 ml de ulei. Florile, stropite in prealabil cu putin alcool, se pun intr-un recipient cu ulei si se fierb la bain-marie doua ore. Strecurati solutia obtinuta inainte de a o folosi. Ceaiul mai este indicat si in cancerul de piele, extern sau intern, dar si in dureri abdominale, laringita, intinderi musculare, echimoze.

Uleiul din arnica se prepara astfel: o mana de flori proaspete se maruntesc, se pun intr-un borcan in care se toarna 200 ml ulei de floarea-soarelui, dublu rafinat. Uleiul se lasa in soare, timp de trei saptamani, dupa care se filtreaza. Se frictioneaza locurile dureroase, de trei-patru ori pe zi. Uleiul este eficient in cazul contuziilor, fracturilor, entorselor, dar si in alopecie.

Arnica mai poate fi folosita si sub forma de tinctura, obtinuta prin combinarea a 50 g de flori proaspete (culese de maximum patru ore) cu 250 ml alcool de 70 de grade. Solutia se pune intr-un borcan inchis ermetic, care se lasa la macerat timp de cinci saptamani. Apoi, tinctura se strecoara prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare. Ea este indicata in bronsita, gripa, raguseala, nevroze, guturai, insomnii, incontinenta urinara, ischemie cardiaca.

Recomandari
n) Rani: inmuiati in ceaiul din planta un tifon steril (sau o fasa din bumbac) si asezati-l pe locul vatamat; lasati sa actioneze 30 de minute. Puteti folosi si tinctura de arnica, sub forma de comprese. O lingura de tinctura se dilueaza in jumatate de litru de apa, inmuiati o fasa in aceeasta solutie, o stoarceti si o puneti pe rana.
n) Cancer al limbii, cavitatii bucale, al gatului: clatiti atent gura cu uleiul din arnica, de trei ori pe zi, timp de 5-10 minute.
n) Acnee: folositi comprese cu ceai din arnica sau beti ceaiul ca atare.
n) Alopecie: zona afectata se frictioneaza zilnic cu ulei, apoi se spala cu apa calda, eventual cu ceai de urzica sau frunze de nuc.
n) Arsuri – aplicati pe zona afectata ulei de arnica sau unguent de doua ori pe zi.
n) Bronsita: beti 10 picaturi de tinctura diluate in 100 ml de apa, de doua-trei ori pe zi, preferabil dupa mese.
n) Raguseala: faceti gargara cu o lingurita de tinctura diluata in 100 ml apa, de trei-patru ori pe zi.
Arnica este recomandata si celor care au cosmaruri, palpitatii, stari de teama fara motiv.

ATENTIE! Arnica este toxica pentru organism daca bem mai mult de 50 ml de tinctura o data sau consumam mai mult de 7 grame de planta. Simptomele intoxicatiei: stari de ameteala, probleme de echilibru, dificultate in miscari, tremuraturi ale ­membrelor, deranjamente ­­­respiratorii si digestive. Primul ajutor consta in administrarea de carbune medicinal.