Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intrați mereu în relații cu persoane care se poartă rece? Simțiți că nici măcar celor mai apropiate persoane nu le pasă de dumneavoastră sau nu vă înțeleg prea bine? Simțiți că aveți un defect fundamental și că nimeni nu v-ar putea iubi și accepta dacă v-ar cunoaște cu adevărat? Puneți nevoile altora înaintea celor proprii așa încât nevoile dumneavoastră nu sunt niciodată satisfăcute - și nici măcar dumneavoastră nu știți care sunt vă sunt nevoile reale? Vă temeți că vi se va întâmpla o nenorocire, așa încât și o simplă durere de gât vă trimite cu gândul la o boală mai gravă? Continuați să vă simțiți nefericit, neîmplinit sau nedemn în ciuda succesului public și a aprecierii sociale de care vă bucurați? „Aceste tipare nu sunt altceva decât capcane mentale”, apreciază psihoterapeuții Jeffrey A. Young și Janet S. Klosko, autorii unui studiu remarcabil: „Cum să-ți reinventezi viața” (Editura Trei, 2023).
Abandonați sau hiperprotejați
Să împărtășim, deci, secretele acestor capcane: „Există în jur de zece-unsprezece capcane mentale comune, obișnuite. Astăzi vom pune în discuție una dintre acestea: deprivarea emoțională. Dar să înțelegem mai întâi ce este o capcană mentală, nu?”. De acord. „O capcană mentală - a reluat Jeffrey A. Young - este un tipar care începe în copilărie și are reverberații pe tot parcursul vieții. A început prin ceva ce ni s-a făcut de către familie sau de către alți copii. Am fost abandonați, criticați, hiperprotejați, abuzați, excluși sau deprivați - am fost răniți într-un fel sau altul. Capcana mentală a ajuns să facă parte din noi”.
Aparențe (înșelătoare, ați ghicit)
În completare: „La mult timp după plecarea din casa părintească, noi continuăm să creăm medii în care suntem tratați prost, ignorați, umiliți sau controlați și în care nu reușim să ne îndeplinim cele mai importante obiective. Capcanele mentale determină cum gândim, simțim, acționăm și relaționăm cu ceilalți. Ele ne declanșează sentimente puternice, precum furia, tristețea și anxietatea. Chiar și atunci când dăm impresia că avem tot ce ne trebuie - statut social, o căsătorie ideală, respectul celor apropiați, succes în carieră -, de multe ori nu suntem capabili să ne bucurăm de viață sau să credem în propriile noastre realizări”.
(In)competențe
În completare, un exemplu oferit de psihoterapeuta Janet S. Klosko: „În urmă cu ceva timp am relaționat cu un pacient care ilustra aproape perfect natura autosabotoare a capcanelor mentale. Tipul, pentru că era un bărbat, avea multe relații pasagere cu femeile, dar nu era mulțumit de niciuna. Toate ajungeau să-l dezamăgească. Pentru el, relațiile intime înseamnă să se îndrăgostească de femeile care îl excită sexual. Problema este că aceste relații nu durează. Tipul nu stabilește o legătură cu femeile, ci doar le cucerește. Momentul în care își pierde interesul este cel în care a «învins», iar femeia a început să se îndrăgostească de el”.
Rădăcini în copilărie
Și-aici, explicațiile tipului (citate, evident, de psihoterapeută): „Îmi pierd total interesul când o femeie se agață de mine. Când începe să se țină ca scaiul de mine, mai ales în public, îmi vine s-o iau la fugă”. „Nu-i de mirare - a conchis Janet S. Klosko - că acest bărbat luptă cu sentimentul de singurătate. Se simte plictisit și pustiit. Are un gol interior - și o caută neîncetat pe femeia capabilă să umple acest gol. Bine, tot el crede că n-o s-o găsească nicicând. Simte că mereu a fost singur și că mereu va fi doar singur. În copilărie, resimțea cel mai probabil aceeași singurătate dureroasă. Și nici nu-i de mirare, din moment ce nu și-a cunoscut tatăl niciodată, iar mama era rece față de el și lipsită de afecțiune. Părinții/apropiații, așadar, nu i-au împlinit nevoile emoționale. A crescut fiind deprivat emoțional, iar ca adult a continuat să recreeze această stare de detașare”.
„O capcană mentală este un tipar care începe în copilărie și are reverberații pe tot parcursul vieții”, Jeffrey A. Young, psihoterapeut
„Capcanele mentale determină cum gândim, simțim, acționăm și relaționăm cu ceilalți. Ele ne declanșează sentimente puternice, precum furia, tristețea și anxietatea”, Janet S. Klosko
