Cu ochii în ecran

Milioane de oameni – copii, tineri, adulţi, vârstnici – stau zilnic cu ochii aţintiţi asupra unui ecran. Calculatoarele, televizoarele, telefoanele mobile, jocurile video au în comun ecranul care ne atrage ca un magnet. Dar un magnet cu efecte nocive asupra sănătăţii.

Noile tehnologii ne fac viaţa mai uşoară atât pe plan profesional, cât şi în activităţile de zi cu zi. Lucrăm la calculator, comunicăm cu ajutorul internetului şi al telefoanelor mobile, ne informăm rapid, economisim timp, energie şi bani. Şi, nu în ultimul rând, ne relaxăm privind la televizor sau ne distrăm cu ajutorul jocurilor video. Dar trebuie să vedem şi reversul medaliei. Noile tehnologii – utilizate în mod excesiv – ne provoacă probleme de sănătate: oboseală oculară, dureri de spate, insomnii, dependenţă.

Aceste riscuri sunt cu atât mai mari cu cât calculatorul, televizorul, telefonul mobil încep să fie utilizate din copilărie. Or, copiii şi adolescenţii sunt cei mai atraşi de mirajul tehnologiei informatice. Atracţia vine din posibilitatea de a explora şi de a comanda, pe care aparatura modernă le-o oferă copiilor şi tinerilor. Cu un simplu click, ei au puterea de a face ce vor cu obiectul din faţa lor – calculator, telefon, joc video, au plăcerea de a se distra, de a vorbi cu gaşca de prieteni. Astfel se creează o veritabilă relaţie între copil/adolescent şi tehnica modernă.

Cum trebuie să reacţioneze părinţii în faţa unei asemenea relaţii ce ajunge deseori la dependenţă? Pentru a afla răspunsul am apelat la psihologul Ştefania D. Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie. Ea spune că tehnologia modernă este şi prieten, şi duşman. Prieten pentru că reprezintă o vastă sursă de informaţii, pentru că dezvoltă capacităţile intelectuale ale copiilor şi adolescenţilor. Duşman pentru că, de cele mai multe ori, calculatorul este folosit de aceştia pentru a se juca, pentru a comunica pe messenger, pentru a descărca muzică şi filme şi chiar pentru a accesa site-uri destinate adulţilor. Chiar şi atunci când folosesc Google pentru a face referate, majoritatea elevilor se mulţumesc să tasteze copy/paste şi lucrarea este gata.

Ispita numită calculator

Calculatorul a câştigat teren în dormitorul copilului faţă de televizor. Calculatorul reprezintă o ispită permanentă. Astfel, el are acces direct la internet şi la jocuri, iar tentaţia de a sta până la 1:00-2:00 noaptea în faţa ecranului este foarte mare. Consecinţele: ritmul de viaţă se dă peste cap, copilul nu vrea să se trezească dimineaţa, la şcoală doarme cu capul pe bancă. Calculatorul iese învingător şi în relaţiile cu familia, părinţii, fraţii, surorile, prietenii.

Copilul se închide în cameră şi stă ore în şir în faţa calculatorului. Tocmai de aceea este de preferat ca acest produs al tehnicii moderne să intre în posesia tânărului o dată cu majoratul. Psihologul Ştefania D. Niţă face chiar o analogie între a avea calculator în cameră şi obţinerea permisului de conducere. Ambele cazuri implică responsabilităţi care pot fi asumate numai după vârsta de 18 ani.

Psihologul Ştefania D. Niţă admite că, într-adevăr, calculatorul conectat la internet este o enciclopedie virtuală, care îi ajută pe copii foarte mult la învăţat. Numai că ei încă nu au formate acele repere de asumare a responsabilităţii, astfel încât să-şi împartă în mod echitabil timpul între jocul pe calculator şi activităţile pentru şcoală. Aici intervine rolul adultului.

Părinţilor le revine datoria de a controla prezenţa copilului în faţa calculatorului, astfel încât acesta să aducă beneficii dezvoltării copilului. Cum se face acest lucru? Prin supraveghere discretă, fără certuri, fără constrângeri, fără prea mulţi de "trebuie". Pentru că impunerile nu au câştig de cauză în faţa unui copil pentru care cel mai bun prieten este calculatorul. Gândiţi-vă: copilul dă un singur click şi primeşte acordul. Calculatorul nu-i refuză nici o plăcere. Pe când de la părinţi primeşte în permanenţă "Nu!". Ce va alege copilul: refugiul în lumea virtuală a calculatorului, în care se simte cel mai puternic, sau pedepsele şi certurile părinţilor? De aceea, calculatorul nu va fi interzis, ci doar utilizat cu măsură. Este bine ca părintele să stabilească un orar de stat la calculator şi să înveţe copilul cum să folosească internetul ca pe un ajutor.

Insomnii

Calculatorul, televizorul, jocurile video fură somnul tuturor. Cu mic, cu mare suntem tentaţi să stăm până la ore târzii din noapte pentru a naviga pe internet sau a urmări emisiunile preferate. Potrivit psihiatrului francez Serge Tisseron, expert în cyberdependenţă sau dependenţa de tehnologie, s-a ajuns chiar la aşa-numita fobie de somn. "Trăim într-o societate caracterizată prin nesiguranţă psihică, iar înmulţirea activităţilor care ne ţin trezi până după miezul nopţii a dus la apariţia fricii de somn", este de părere Serge Tisseron. Tot mai mulţi oameni consideră că a dormi şapte-opt ore pe noapte înseamnă a irosi timp, mulţumindu-se cu patru-cinci de odihnă. Ceea ce nu este suficient pentru refacerea organismului, mai ales în cazul tinerilor, care au nevoie de opt-nouă ore de somn.

Studiile arată că majoritatea tinerilor pierd, în medie, două-trei ore de somn pe noapte din cauza calculatorului, televizorului, jocurilor video. Pe lângă atracţia exercitată de acestea mai există un factor ce fură somnul: lumina ecranului, în special de la calculator. Această lumină blochează secreţia de melatonină (hormonul somnului) şi împiedică adormirea. Un sondaj realizat în Franţa a scos la iveală că aproape 17% dintre adolescenţi suferă deja de insomnie. În cazul lor consecinţele nu întârzie să apară: dificultăţi de învăţare, eşec şcolar, tulburări de comportament.

Comunicare virtuală

Care sunt principalele preocupări ale tinerilor în faţa calculatorului? Comunicarea pe messenger şi întâlnirile virtuale pe site-uri precum Hi5. Acestea nu sunt însă forme autentice de comunicare. "A vorbi" sau "a cunoaşte" pe cineva doar prin intermediul internetului creează în mintea tinerilor tot felul de scenarii despre persoana aflată dincolo de ecran. În acest mod este afectată posibilitatea de a-l percepe pe celălalt aşa cum este în realitate. Prezenţa faţă în faţă a partenerilor de discuţie presupune un schimb de emoţii, un acces la mimica, gesturile, postura celuilalt, la tot ce arată celălalt. Prin intermediul calculatorului nu se întâmplă acest lucru, chiar dacă este prevăzut cu o cameră video. În cadrul comunicării virtuale nu există un schimb autentic emoţional. Pe de altă parte, apare şi sentimentul de protecţie. În faţa calculatorului, tânărul scapă de inhibiţii, poate spune orice pe messenger, poate gândi orice, se poate manifesta oricum, pentru că celălalt nu îl vede, nu îl aude. Dacă ne gândim la adolescenţii foarte timizi, care în plan real nu reuşesc să stabilească relaţii cu cei din jur şi care se simt singuri, utilizarea abuzivă a calculatorului poate conduce la fenomenul de saţietate psihică a tânărului. Adică simte că nu îi mai trebuie şi altceva. "Îmi este suficient calculatorul cu ceea ce îmi oferă el." De ce se întâmplă acest lucru?

Pentru că se activează scenariile, lumea interioară, ceea ce conduce la fuga în fantasmă şi atunci încet-încet apare o retragere din lumea reală pentru a trăi în virtual. În lumea virtuală, tânărul timid poate fi puternic, poate avea prieteni. Însă această relaţionare cu calculatorul, cu un obiect lipsit de viaţă, îl face să se închidă şi mai mult în el.

Deseori se întâmplă ca tineri foarte volubili pe messenger, în momentul în care sunt faţă în faţă, să nu poată scoate două vorbe. Sau sunt copii care se descurcă excelent pe messenger, dar habar n-au să se joace cu mingea, de exemplu. Astfel, calculatorul fură din farmecul adolescenţei şi din autenticitatea relaţiilor dintre oameni.

TULBURĂRI. Între 30% şi 40% dintre cei care stau mult timp cu ochii în ecran se plâng de oboseală oculară: înroşire a ochilor, senzaţie de ochi uscat, vedere înceţoşată, clipiri frecvente, dureri de cap. Este de ajuns să petrecem peste patru ore în faţa ecranului pentru ca primele simptome ale oboselii oculare să se manifeste.

RONŢĂIT. Majoritatea copiilor şi tinerilor au obiceiul de a ronţăi chipsuri, alune, dulciuri când stau în faţa televizorului sau a calculatorului. Însă acest obicei de a mânca alimente hipercalorice, fără să le fie foame, face ca tot mai mulţi tineri să devină obezi, să aibă carii, să sufere tulburări digestive. Bine ar fi ca biscuiţii şi snacksurile să fie înlocuite cu fructe.