Au fost odata ca niciodata doi iubiti. Dupa ce s-au iubit ei asa un timp, au ajuns la concluzia ca lucrurile se vor duce dracului daca insista sa se mai iubeasca la el acasa. Acolo erau nevoiti sa intoarca cheia-n broasca pentru a evita ca mama lui sa-i surprinda incrucisati atunci cand i se parea dansei ca ar fi timpul ca ei sa-si doreasca o savarina de cofetarie sau un ecler de casa.
Drept urmare cei doi s-au mutat prin locuri ceva mai intime unde au continuat sa se iubeasca la ore nepotrivite si in pozitii ciudate. Repetand intensiv, au devenit repede un cuplu cu o relatie amoroasa de invidiat : fructuoasa, intensa si nesimtit de frecventa.
PROBLEMA. Cand, deodata, iata ca ei inregistreaza un nou record: isi permit unul altuia relatii extraconjugale. Cu masura si cu vreo ocazie speciala, dar in conditii de siguranta si confort pentru partenerul generos si putin tradat.
De pilda, sub nici o forma vreunul din ei n-are voie sa handralaiasca cand celalalt se simte rau, se simte gras, se simte urat, deprimat, sarac, coplesit de greutatile vietii, cand are probleme cu masina sau la serviciu ori cand s-a certat cu parintii, prietenii sau daca i s-a rupt o unghie. In fine, daca celalalt se simte vulnerabil.
Insa atata vreme cat partenerul e vanjos, ii place de el cand se uita in oglinda si are bani in buzunar atunci celalalt se poate gandi sa calce stramb.. Fireste ca aici intervin si mici pedanterii de-ale celui potential inselat si care la o adica incepe sa se alinte cu mici pretentii, ca bonus. De pilda ar fi dragut sa nu se pupe. Sa se implante da, ca cica asta n-ar cantari prea mult emotional, insa fara limbi si fara buze. Asta ar putea parea usor ingrijorator pentru stima de sime a celuilalt. Si inca un aspect. Unul minor, ce-i drept: sa se intample departe de casa si cu conditia ca situatia sa fie de asa natura incat subiectii sa nu se mai revada practic niciodata. Sa zicem cum ar fi daca pleci in delegatie si faci sex cu o tipa buna in toaleta vreunui bar in care te-ai adunat sa ragai si tu o bere. Metoda asta, respectiv fara tandreturi si fara optiunea revederii ar secera de la radacina probabiliatea indragostelii.
CHEIA. Asa incat solutia magica pe care o propun cei doi este sa babardeasca aproape fara nici o grija in stanga si-n dreapta, fara sa se-ndragosteasca. Asa, cred ei, elimina stresul restrangerilor conjugale.
Misto, doar ca nu cred in asta. Nici pana la punctul in care as fi relaxata cand el ar veni acasa si mi-ar spune degajat ca ce noroc cu mine, ca-s intelegatoare, ca asa i-a dat-o uneia aseara, de n-a vazut America, ce mai, a rupt-o-n paispe, nu alta. Si nici pana la punctul in care as vedea ca de fapt dand un fel de liber la inselatul sexual subestimez grav indragosteala brusca si subita. Ca atunci cand te copleseste senzatia ca vrei sa fii din ce in ce mai aproape fizic de o persoana, sa o mirosi, sa o simti, sa o mangai, sa o adulmeci, sa te bucuri de ea, sa o revezi, sa o dezmierzi... si toate astea inainte sa-ti doresti s-o regulezi. Abia atunci rahatul pute...