Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primirile la Cabinetul 2 au început la orele 9:00 şi s-au încheiat la 18:20.
Au fost şi două şedinţe de lucru, la "săliţă", cu Nicolae Ceauşescu - una, între orele 10:55-11:15, cu tema "metale preţioase", cealaltă după-amiaza, (16:15-18:00), "materiale pentru Congres".
De câte două ori au fost chemaţi Silviu Curticeanu, Emil Bobu şi Constantin Radu. Interlocutori ai Elenei Ceauşescu au fost în acea zi şi Nicolcioiu, Marin Neagoe, Vasile Bărbulescu, Constantin Olteanu, chemat iarăşi împreună cu Suzana Gâdea, Cornel Pacoste şi Ion Stoian.
În vremea aceasta, simpozionul dedicat lui Eminescu la Ateneul Român alimenta supoziţii şi zvonuri, răspândite repede în ţară. Unii ziceau că Nicolae Ceuşescu nu venise deoarece se temea de scriitori. Căci agitaţia din Moldova Sovietică ori din Ungaria din forumul scriitorilor părea pornită. Absenţa academicianului Zoe Dumitrescu-Buşulenga era altă ştire a zilei. Unii o motivau prin complexele "savantei" oficiale în faţa distinsei intelectuale, înzestrate deosebit cu talent discursiv şi scriitoricesc. Alţii ziceau că fusese protejata Elenei până când "şi-o luase în cap" cu "recunoaşterile internaţionale". Supoziţii mai palpitante veneau dinspre "organe": se zvonea că Buşulenga fusese instigată de foşti colegi sovietici de studenţie să-i urmeze în frondă pe intelectualii reformatori din blocul comunist. Iar Ceauşeştii aflaseră.
Biografia istoricului şi criticului literar Zoe Dumitrescu-Buşulenga e un semnal asupra carierelor intelectuale din epocă. Născută în 1920, absolvise Facultatea de Drept în 1943. După război, şi-a continuat studenţia. În mod straniu pentru relaţia corpurilor cu timpul şi spaţiul, doi ani tânăra Zoe apare simultan în cataloage de prezenţă ţinute la distanţă de mii de kilometri. Căci în 1944-1948 a fost studenta Facultăţii de Litere din Bucureşti şi a Institutului Pedagogic "Maxim Gorki" din URSS (1947-1948). Debutul politic şi l-a făcut în URSS (lider al studenţilor români din institutul sovietic). Să ne- amintim şi cu acest prilej că trimiterea la studii în URSS însemna a fi selectat pentru eşalonul viitoarelor elite profesionale şi totodată politice.
Zoe Dumitrescu-Buşulenga a fost simultan în elita cadrelor universitare (şef de catedră şi prodecan la Universitatea Bucureşti), elita cercetătorilor (director al Institutului "George Călinescu", membru corespondent al Academiei RSR), a scriitorilor (membru în comitete de acordare a premiilor literare, printre altele) şi, nu în cele din urmă, în elita partidului (membru al CC al PCR între 1969-1974).
Cum în 1989 scosese cea de-a treia carte a sa dedicată poetului naţional, ("Eminescu. Viaţa, opera, cultura") şi tocmai fusese tăiată de pe lista celor propuşi să vorbească despre Eminescu la Ateneu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga era asociată cu disidenţa de către zvoneri şi răspândaci.
