Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lentoarea cu care autoritățile de la București transpun în practică legislația europeană nu trece neobservată la Bruxelles. Numai anul trecut, Comisia Europeană a deschis 40 de cazuri noi de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor de către România, ceea ce reprezintă o creștere comparativ cu anul 2019, potrivit Raportului anual privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene, adoptat la sfârșitul săptămânii trecute de Comisia Europeană. Situația nu este deloc roz pentru noi, având în vedere că în această perioadă expiră termenele pentru conformarea directivelor UE în zeci de cazuri, dar cu toate acestea partidele din coaliția de guvernământ au alte agende de priorități, întârziind transpunerea în legislația națională a reglementărilor comunitare.
La nivel european, Comisia a deschis în 2020 nu mai puțin de 903 cazuri de infringement, cifră care reprezintă o creştere cu 13% comparativ cu 2019, când numărul de cazuri a fost de 797. Cel mai bine la acest capitol stau Danemarca, Finlanda, Irlanda şi Ţările de Jos, împotriva lor fiind deschise cele mai puține acțiuni, în timp ce la polul opus se găsesc Bulgaria, Italia, Malta şi Grecia.
40 de cazuri noi de infringement
În ceea ce privește țara noastră, numărul acțiunilor de infringement deschise împotriva sa a înregistrat anul trecut o creștere de 5% a cazurilor, de la 38 în 2019, la 40. Raportul adoptat de Comisia Europeană amintește în cazul României despre procedura de infringement demarată în 2020 pentru măsuri restrictive care favorizau produsele alimentare interne în detrimentul produselor similare importate. Comisia precizează că acest dosar a fost închis numai după ce autorităţile române au amendat legea şi au ridicat restricţiile.
La nivelul UE, peste jumătate din toate procedurile de infringement deschise în 2020 au fost legate de transpunerea cu întârziere a directivelor UE. Acest număr a crescut semnificativ, de la 406 cazuri în 2019 până la 599 anul trecut.
Avem mari probleme de mediu
Anul 2021 a prins România în ofsaid în ceea ce privește transpunerea legislației europene în domeniul protecției mediului. Nu mai puțin de 20 de proceduri de infringement erau deschise împotriva țării noastre pentru că nu respectă reglementările europene în domeniile depozitării deșeurilor, controlului poluării, combaterii tăierilor ilegale a pădurilor, protecției râurilor, a biodiversității și a siturilor Natura 2000, a schimbărilor climatice și taxei auto. Practic, am reușit să nu respectăm nimic în materie de protecția mediului înconjurător.
Gropile de gunoi, eterna problemă
De exemplu, în ceea ce privește gropile de gunoi neconforme, deși ar fi trebuit ca până acum să fie lichidate toate, la noi unele se închid, dar peste noapte apar altele în mijlocul naturii. Din cele 68 de depozite de deșeuri neconforme care ar fi trebuit închise, la începutul anului aveam 46 de depozite neînchise.
Microhidrocentrale fără studiu de impact
Nici în domeniul apei nu stăm prea bine, aici fiind declanșată etapa de punere în întârziere, după ce au fost construite 27 de microhidrocentrale fără a avea studii de impact asupra cursurilor de apă și a biodiversității. Comparativ cu hidrocentralele, fie ele medii sau mari, microhidrocentralele au efecte dăunătoare asupra mediului natural acvatic de cinci până la opt ori mai mare, raportat la unitatea de energie produsă, arată studiile. Cum a fost totuși posibilă construirea lor de către diverse firme private rămâne deocamdată un mister. De-a lungul anilor, activiștii de mediu au tras în repetate rânduri semnale de alarmă privind dezastrul ecologic produs de construirea microhidrocentralelor, pentru că ele seacă albiile râurilor, captând apele de munte pe mulți kilometri, introducându-le în subteran, prin conducte. La suprafață, dezastrul este total.
Patru avertismente transmise României în iulie
La mijlocul lunii iulie, pe adresa României au fost transmise ultimele scrisori de către Comisia Europeană pentru neîndeplinirea obligațiilor în cadrul unor proceduri de infringement deschise pe mai multe domenii. Domeniile vizate au fost următoarele:
- Întârzierea punerii în aplicare a unei directive care stabilește norme minime privind dreptul unei persoane suspectate de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor de executare a unui mandat european de arestare.
-Întârzierea accesului anumitor întreprinderi eligibile la ghișeul unic al Uniunii Europene în domeniul TVA. Ghișeul unic al Uniunii este portalul electronic pe care vânzătorii online îl vor utiliza pentru a-și simplifica și respecta obligațiile în materie de TVA aferente vânzărilor lor către consumatori de pe teritoriul UE, începând cu 1 iulie 2021, permițându-le să se înregistreze în scopuri de TVA într-un singur stat membru și să declare și să plătească TVA datorată în alte state membre.
-Întârzierea aplicării directivei europene privind detașarea lucrătorilor. Directiva urmărește să consolideze aplicarea practică a normelor privind detașarea lucrătorilor prin abordarea aspectelor legate de combaterea fraudei și a eludării normelor, de accesul la informații și de cooperarea administrativă dintre statele membre ale UE.
-Întârzierea transmiterii măsurilor naționale adoptate pentru transpunerea directivei UE privind capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare. Directiva implementează un standard privind capacitatea totală de absorbţie a pierderilor (TLAC) pentru băncile de importanţă sistemică globală şi îmbunătăţeşte aplicarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile (MREL) pentru toate băncile.
Risc maxim - declanșarea a zeci de proceduri noi
Ministerul Afacerilor Externe a avertizat într-un memorandum prezentat în luna iunie Executivului că România se află în fața unui „risc foarte ridicat de declanșare de noi proceduri de infringement” pentru netranspunerea unor directive UE. „În lunile iunie-august a.c., expiră termenele de transpunere pentru 15 directive care ar trebui transpuse prin 12 proiecte de lege și prin 4 proiecte de ordonanțe de urgență. Respectivele proiecte nu au fost încă înaintate Guvernului spre aprobare/adoptare”, se arăta în documentul elaborat de MAE. De asemenea, acesta mai atrăgea atenția că „sunt 53 de Directive UE în care termenele de transpunere în legislația națională fie s-au împlinit și, în majoritatea cazurilor, Comisia a inițiat proceduri de infringement împotriva statului român, fie termenele se împlinesc în 2021.
Ce riscă România
Odată declanșată procedura de infringement, Comisia Europeană transmite statului în cauză o scrisoare de notificare. Pasul următor este transmiterea unei opinii argumentate, iar în cazul în care statul vizat nu se conformează deciziilor instituţiilor UE, urmează sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Cuantumul sancțiunilor pe care Comisia Europeană le poate propune CJUE este următorul:
-
suma forfetară de minimum 1.643.000 euro,
-
penalități între 1.985 și 119.125 euro pe zi de întârziere, după pronunțarea hotărârii instanței UE.
CJUE este cea care decide cu privire la cuantumul sancțiunilor, instanța UE putând impune statului membru vizat sancțiuni în limita valorii solicitate de Comisia Europeană.
Mergi la titlul asta: Type of infringement per Member State at year-end – tabelul de aici ( Titlul- Numărul procedurilor de infringement declanșate împotriva fiecărui stat UE în perioada 2016-2020)
-cu albastru- Întârieri în transpunerea directivelor
-portocaliu închis - Transpunerea greșită în legislația internă a directivelor
-portocaliu deschis – Încălcări ale reglementărilor, tratatelor, deciziilor ( pune la grafic variantele de explicatii traduse in romana
