Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale, şeful Centrului de Chirurgie şi Transplant Hepatic Fundeni, academician profesor doctor Irinel Popescu împlineşte astăzi 61 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“România e o ţară care încă îşi caută drumul”
Fără cercetare fundamentală nu există progres în medicină
“Ca orice creştin ortodox, m-am bucurat şi eu de Sărbătorile Pascale. În acelaşi timp, însă, programul de spital rămâne la fel de greu. Un serviciu de chirurgie care a ajuns să facă un transplant de ficat la fiecare trei zile necesită o prezenţă cvasipermantentă şi un ritm de lucru «la foc continuu». În plus, săptămâna aceasta are loc, la Atena, Congresul ESA (European Surgical Association), o organizaţie deosebit de prestigioasă al carei membru sunt din anul 2007. Cel mai frumos moment pe care l-am trăit în ultimul an a fost primirea în Academia Română, mai ales pentru efortul despus de toţi cei care m-au susţinut în acest demers şi cărora le sunt profund recunoscător.
Reperele fundamentale într-o carieră medicală rămân aceleaşi: grijă şi responsabilitate maximă faţă de bolnav (de care trebuie să fii mereu aproape); volum operator cât mai mare pentru a câştiga experienţă şi acurateţe în actul chirurgical; comunicarea periodică a rezultatelor, pentru a fi cunoscute şi analizate de colegi, şi publicarea celor mai importante sub formă de articole sau cărţi; preocuparea pentru cercetarea fundamentală, fără de care nu există progres în medicină. Dacă aceste repere nu s-au schimbat în ultimii o sută cinzeci de ani, în schimb ritmul e altul şi generaţiile noi trebuie să ţină pasul eu el. Mijloacele sunt şi ele altele, documentaţia electronică, pregătirea de la distanţă, antrenamentul în realitate virtuală etc. De altfel şi chirurgia pe care o fac generaţiile de azi este foarte diferită de cea pe care o făceam noi la începutul carierei, iar ritmul în care evoluează este extrem de rapid.
România e o ţară care încă îşi caută drumul, cu multe probleme, pe care însă, până la urmă, ar trebui să le abordeze mai curajos şi mai optimist.
În urma celor 61 de ani, văd multe lucruri frumoase. Unele le şi retrăiesc, cumva, revăzând locurile în care le-am trăit prima dată. Am fost de curând la Filiaşi şi m-am bucurat să o găsesc pe mama sănătoasă, la cei 94 de ani. Am înmânat şi anul acesta premiile olimpicilor de la Liceul «Fraţii Buzeşti» din Craiova, pe care l-am absolvit în 1971, şi mi-am revăzut unii din colegii de liceu. Am participat la o lansare de carte la Facultatea de Medicină din Craiova, de care am rămas foarte legat chiar dacă eu sunt absolvent de Bucureşti. Mă întâlnesc, în diferite ocazii, cu colegi din ţară şi din străinătate cu care am legat frumoase prietenii. Cu unii dintre ei am stabilit colaborări durabile, atât pe linie chirurgicală, cât şi în cercetarea fundamentală. Unele rezultate obţinute au constituit motiv de reală satisfacţie pentru ambele părţi.
Îmi doresc să menţinem programul de transplant hepatic la cotele actuale şi să apară şi alte echipe tinere capabile să realizeze această operaţie. În plus, mi-aş dori ca cercetarea românească, foarte greu încercată în ultimii 2-3 ani, să revină pe un făgaş normal. Iar în plan personal, mi-aş dori cât mai multă armonie în sânul familiei.”
