Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Senatorul PSD Gabriela Firea împlineşte mâine 41 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”
“Sunt născută într-o zi de 13. Fără noroc, ar zice unii, viaţă cu ghinion, ar zice alţii superstiţioşi, număr predestinat, zic eu, pentru cei ce nu se lasă doborâţi de greutăţi. Pentru că, deşi sunt născută pe 13, am depăşit orice încercare la care m-a supus viaţa. Necazurile mi-au educat spiritul de luptător, dificultăţile mi-au antrenat inventivitatea, problemele mi-au cimentat voinţa. De aceea, definiţia norocului este pentru mine un pic diferită de cea din dicţionar. Nu am avut «norocul» de a lua un examen pentru că am picat pe subiect (nici măcar cel pentru carnet), am fost întotdeauna un elev model. Nu am avut nici «norocul» unei beizadele cu o carieră construită de părinţi, ci am muncit mereu cu pasiune şi determinare. Nu am avut nici chiar «norocul» de a câştiga vreodată la Loto... Cu toate acestea, mă consider o persoană foarte norocoasă. Pentru că am o familie minunată, unită şi iubitoare, lucru rar în lumea zilelor noastre dominate de războaie televizate, crize financiare mondiale şi telefoane de ultimă generaţie. Nici banii, nici succesul profesional, nici un premiu sau distincţie nu egalează momentele în care copilul tău îţi zâmbeşte. Şi da, fiecare zi este un miracol, şi fiecare secundă mai preţioasă decât comorile din peştera lui Aladin. Sunt un om norocos pentru că mi-au fost mereu alături persoane remarcabile, adevărate modele de viaţă pentru mine. Am învăţat de la bunica mea ce înseamnă adevărata credinţă, aceea pe care o porţi în suflet, care te ocroteşte şi în egală măsură te păzeşte să nu greşeşti. Această credinţă nu m-a părăsit nici în momentele cele mai grele, şi nu au fost puţine, în care simţeam că viaţa mea este distrusă. Mama a fost modelul meu de voinţă şi de sacrificiu, cea de la care am învăţat că nimic nu este imposibil. Primul meu soţ, Răsvan, a fost cel care m-a învăţat că tenacitatea face casă bună cu profesionalismul. Tudor, fiul meu cel mare, m-a convins să caut totdeauna partea plină a paharului şi să mă bucur de fiecare victorie. De la Florin, soţul meu şi tatăl minunii care este fiul meu Ţari, am învăţat că există nebunii inspirate şi demne de a fi făcute: nebunia de a lua viaţa de la început, de a avea un copil, de a alege o nouă carieră, de a nu abandona nici unul dintre planurile mele. Alături de el am aflat că în cea mai grea situaţie nu există decât o singură soluţie: să mergi mai departe. Timpul a dovedit că a fost cea mai potrivită decizie.
Astăzi, de ziua mea, fac inventarul visurilor. Am nenumărate şi fiecare dintre ele se poate transforma în proiecte viabile acum sau în următorii ani. Unul dintre proiectele mele de suflet este construirea unui centru pentru femeile aflate în situaţii dificile, un loc în care să se simtă în siguranţă, în care să se regăsească şi, de ce nu, să le ofere posibilitatea unui nou început. Încă îmi doresc să conduc o grădiniţă, pentru că alături de cei mici mi-am regăsit mereu energia şi puterea de a merge mai departe. Am în cap o întreagă cărticică de poveşti testate şi aprobate deja de Ţari, cărticică ce aşteaptă doar să fie scrisă. «Vreau să dansez la nunţile fiilor mei şi ai lui Florin.» Îmi doresc să am timp, putere şi răbdare să le duc la capăt pe toate.”
