Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Însă, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), nu plafonarea în sine este problema, ci incertitudinea creată exact într-un moment-cheie pentru piață.
Plafonarea anunțată „în analiză” poate scumpi gazele
Reanunțarea, fără un calendar clar sau reguli ferme, a unei posibile prelungiri a plafonării creează confuzie într-o piață care funcționează pe contracte pe termen lung. Furnizorii, traderii și producătorii încheie acorduri cu luni înainte, iar orice semnal că regulile se pot schimba „din mers” determină reacții de autoprotecție: retragerea ofertelor, amânarea contractelor și introducerea unor prime de risc.
Rezultatul nu este protecția consumatorului, ci creșterea prețurilor, nu din lipsă de gaze, ci din lipsă de încredere. Costurile nu dispar, avertizează Chisăliță, ci sunt transferate fie în facturile populației, fie în bugetul de stat.
O piață distorsionată, nu reglementată
Contrar discursului oficial, piața gazelor din România nu a fost reglementată complet, ci doar distorsionată administrativ. Ordonanțele adoptate în ultimii ani nu au suspendat concurența, ci au impus prețuri maximale, marje comerciale fixe și formule administrative temporare.
De aceea, ideea unei „liberalizări graduale” după 31 martie 2026 este, în opinia AEI, greșită. Nu poți liberaliza ceva ce nu a fost deliberalizat. La acel moment, nu se deschide o piață închisă, ci încetează un set de distorsiuni care au afectat mecanismele naturale ale concurenței.
Paradoxul actual: plafonul e mai mare decât prețul real
Un fapt ignorat în dezbaterea publică este că prețul efectiv plătit de populație este deja sub plafonul administrativ. Analiza facturilor din perioada septembrie–decembrie 2025 arată că prețurile finale au fost cu 3%–8% mai mici decât nivelul plafonat.
Mai mult, prețurile de pe burse pentru livrările viitoare indică o tendință de scădere:
-
BRM România: aproximativ 151,5 lei/MWh
-
TTF Olanda: aproximativ 133,22 lei/MWh
În acest context, plafonarea nu mai funcționează ca scut, ci ca un reper artificial, care întârzie ieftinirile și distorsionează semnalele pieței.
De ce gazele sunt mai scumpe în România decât în UE
România produce intern peste 90% din necesarul de gaze, în timp ce Uniunea Europeană depinde în proporție de aproximativ 85% de importuri. Cu toate acestea, prețurile de pe piața românească sunt cu până la 14% mai mari decât cele de pe bursele europene.
Această anomalie nu este cauzată de liberalizare, ci de:
-
lichiditate scăzută pe bursă,
-
bariere administrative,
-
lipsa unei cuplări reale cu piețele europene,
-
supraveghere insuficientă și comportamente de tip oligopol.
Ce ar trebui să facă statul înainte de 1 aprilie 2026
Pentru a evita un șoc politic și social, Dumitru Chisăliță susține că autoritățile trebuie să acționeze rapid și coerent:
-
să anunțe clar ce se va întâmpla după 31 martie 2026;
-
să crească lichiditatea reală pe BRM și OPCOM;
-
să elimine barierele administrative;
-
să asigure cuplarea reală cu hub-urile europene;
-
să aplice protecții țintite pentru consumatorii vulnerabili;
-
să reducă fiscalitatea și să crească transparența prețurilor.
-
Claritatea ieftinește, improvizația scumpește
Adevăratul risc pentru consumatori nu este eliminarea plafonării, ci ambiguitatea deciziilor. Energia nu reacționează la declarații liniștitoare, ci la reguli clare, stabile și anunțate din timp.
„În energie, nu lipsa controlului scumpește, ci lipsa de claritate”, avertizează președintele AEI. Dacă statul nu oferă rapid predictibilitate, România riscă să transforme o piață stabilă într-una artificial scumpă, pe care tot consumatorii o vor plăti.
Citește pe Antena3.ro
