Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Actor, regizor, directorul Teatrului Masca, fost politician, Mihai Mălaimare împlineşte 63 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Teatrul trebuie făcut cu o dăruire care să frizeze nebunia. Fără asta viaţa este un inutil coşmar din care nu te trezeşti decât murind”
“Ca toţi românii, mă scarpin în cap şi nu-mi vine să cred ce văd. În particular, îmi vine băiatul din America, vom serba zilele noastre de naştere împreună, ne vom gândi la nepoţi, vom zâmbi şi vom încerca să fim fericiţi ca pavăză pentru vremurile care vin.
Nu-mi place să se ştie prea mult despre mine în afara scenei, un om de teatru preferă în general anonimatul pe stradă. Nu beau, nu fumez, am un program zilnic riguros şi sunt fericit când am câteva minute seara să mă gândesc sau să fiu împreună cu soţia şi copiii mei.
Nu mi-am trădat meseria, teatrul, NICIODATA! Actor în România, astăzi, nu înseamnă mare lucru, lumea se distrează prosteşte, subcultura este la ea acasă, suntem un fel de dinozauri pe cale de dispariţie. Şcolile produc inflaţie de tineri actori care fac orice numai teatru nu. Directorul de teatru îşi frământă creierul să găsească bani, bani şi iar bani, nu se mai vorbeşte aproape deloc despre stil, estetică, profil cultural, implicare socio culturală. Teatrul trebuie făcut cu o dăruire care să frizeze nebunia. Fără asta viaţa este un inutil coşmar din care nu te trezeşti decât murind. Suntem o societate care se dezvoltă haotic. Politica, un monstru în care oamenii de cultură ar trebui să se implice pentru a-i asigura un dram de demnitate, dar, din păcate, dacă o fac trebuie să ştie că vor sfârşi prin a acumula o silă cutremurătoare. Nu ar trebui, dar sunt fericit că am ieşit din politică!
Nu am visat la niciun premiu, niciodată. Am luat câteva şi trebuie să spun că sunt fericitul posesor al unei duble recunoaşteri din partea UNITER, adică din partea breslei. Îmi plac premiile, mai ales dacă vin, dar atunci când mă ocolesc mă lasă rece. Am făcut copii, am construit case, am sădit pomi, m-am străduit să fac bine şi nu am făcut rău cu bună ştiinţă. Aş dori să trăiesc cât mai mult, îmi doresc nepoţi, vreau să văd secolul XXI în toată puterea sa. A, era să uit, ca să vezi, am construit un teatru. Ar fi destul de bine, mă gândesc!
Să fiţi fericiţi şi să nu uitaţi că din ecuaţia fericirii nu poate lipsi cultura. Dar, cum în România de astăzi a vorbi despre cultură înseamnă a-ţi bate gura de pomană, rămânem la
