Un muzician profesionist, dirijor al Operei Naţionale din Bucureşti, Vlad Conta îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!
Cum trăieşte Vlad Conta aceste vremuri. „Cotidianul, cu o doză de îngrijorare şi nesiguranţă, dar şi cu norocul muzicianului care-şi găseşte refugiu în activitatea sa.” Cel mai frumos moment trăit în ultima perioadă. „A face muzică şi a o comunica reprezintă un privilegiu în sine. Câte odată, un concert, un spectacol sau numai parte din el sunt pentru mine deosebite, de neuitat. În ultima vreme... o anumită «La Boheme», parte din «Faust», momente în pregătirea şi premiera «Celan», un anumit concert la filarmonica din Iaşi...” Lucruri pe care le-ar schimba în România. „Mă feresc să fiu sfătos. Prefer să-mi exprim nevoia (moderată) de ordine, care în ultima vreme este agresată. Stridenţa, aroganţa, mahalagismul, calomnia mă revoltă. Pentru început mi-aş dori mai multă decenţă.”
Dacă ar avea acum vârsta la care ar trebui să-şi aleagă drumul în viaţă, ar alege la fel? „Bineînţeles.” Cât datorează Vlad Conta României, cum ar fi ajuns cine este astăzi dacă nu s-ar fi născut aici. „Nu ne alegem nici părinţii, nici obârşia, iar legăturile afective sunt asemănătoare. În cazul meu acestea sunt fericite, strânse şi diverse. Mi-este nefirească raportarea în termeni de datornic. Sunt recunoscător şi aduc un omagiu maeştrilor mei, în special celor care m-au format şi educat până la 18 ani, când am părăsit România.” După o carieră încununată de succes, există ceva ce îşi doreşte în mod special şi destinul nu i-a oferit încă? „Cele începute ieri le voi continua mâine, iar «ofertele» destinului le aştept cu seninătate şi oarecare nerăbdare.”
Ce iubea cel mai mult la 20 de ani, dar la 40, ce iubeşte cel mai mult azi. „Viaţa!”