x close

7 iulie 2004: Darabani - Muzeul Danaila

0
07 Iul 2004 - 00:00

Orasul Darabani nu si-a legat numele de vreun Stefan cel Mare, vreun Eminescu sau vreun Enescu, ci de o personalitate in viata, cu care comunica si care i-a ajutat chiar sa-i ridice un muzeu in casa in care s-a nascut si a crescut. Neurochirurgul Leon Danaila are in curtea casei parintesti o statuie a sa si una a sotiei sale, Alexandrina.

OANA STANCU

Leon Danaila a venit ultima data la Darabani in 1999, cand a fost facut cetatean de onoare al orasului, titlu pe care si-l onoreaza de fiecare data cand un concitadin de-al sau are o problema medicala mai grava. Ulterior, la o intalnire la Bucuresti, primarul Corneliu Arosoaie i-a propus ridicarea muzeului.

STATUIE SI PENTRU SOTIE. Profesorului i-a placut ideea si a si participat la punerea ei in practica: a finantat lucrarea cu circa 150 de milioane, primaria adaugand 50, dar in mana de lucru si nisip, a trimis acolo cartile sale, diplomele, trofeele, tablourile. A spus ce-i place si ce nu. Ce obiecte ar vrea sa fie in ea si ce nu. Ba chiar si-a facut singur statuile din curte: una pentru el, una pentru sotia Alexandrina.

Muzeul a fost deschis anul trecut, cand casa in care s-a nascut profesorul Danaila a fost daramata si reconstruita, pastrand insa in detaliul forma celei vechi. Inclusiv cuptorul pe care se suiau, la caldurica, cei trei baieti Danaila, in copilarie. Cateva carti, o lampa, un fier de calcat pe cuptor, oale de lut, fotografii de familie sunt singurele amintiri din copilarie. In rest, casa - o tinda, o camera si o odaie - este a prezentului. O colectie de tablouri trimise de profesor de la Bucuresti - printre care si Corneliu Baba, Tonitza, Dan Hatmanu - si pereti intregi de diplome, medalii si trofee: om al anului la Cambridge, membru al Academiei, premiul Academiei pentru cartea "Tratamentul tumorilor cerebrale".

Leon Danaila nu mai are nici o ruda la Darabani. Are in schimb generatii de copii care invata la scoala cu clasele I-VIII care-i poarta numele.

CV - Leon Danaila

  • S-a nascut la Darabani, jud. Botosani, in 1933.
  • Este medic primar neurochirurg; profesor universitar, dr. in medicina, 1973, cu teza: "Neurinoamelespinale".
  • Membru corespondent al Academiei Romane, din 1997.
  • Medic neurochirurg la Spitalul "Dr. Gh. Marinescu" Bucuresti, din 1961 pana in prezent; seful Clinicii II Neurochirurgie, din 1981 pana in prezent;
  • Profesor la catedra de Neurochirurgie a UMF "Carol Davila" Bucuresti, din 1991
  • A cercetat tratamentul neurochirurgical al epilepsiei; radiologia interventionista; apoptoza; ateroscleroza cerebrala;
  • Detine 23 de brevete de inventii si certificate de inovatii in domeniul neurochirurgiei.
  • Autor a 10 carti de specialitate printre care "Tratamentul tumorilor cerebrale", pentru care a primit premiul Academiei.
  • Distinctii: The International Cultural Diploma of Honor, 1989, 1998; Medalia Societatea Ateneul Roman, 1990; Men of the Year, 1992, 1993; medalia Men of the Year, primita de la ABI, 1994; Medalia Caritas Catholica Vlaanderen - Belgia, 1995.
  • Primul "Cetatean de Onoare" al orasului Darabani, 1999.

    Mortii au cazut prada uitarii

    Printre dealurile din imprejurimile Darabanilor, ascuns de o perdea de copaci inalti, se afla unul din cele doua cimitire evreiesti ale orasului. In vremurile cand evreii erau nu numai o forta economica a zonei, dar si populatie majoritara, cele peste 500 de morminte alcatuiau un spatiu ingrijit, un loc de liniste si pace pentru mestesugarii adormiti intru somnul de veci.

    Acum locul este o adevarata ruina. Cea mai mare parte a pietrelor de mormant poarta inscriptii in ivrit. Sunt cele mai vechi si mai sterse de ploi si de vantul neiertator. O alta parte a mormintelor este sapata de cuvinte romanesti. Se pot citi inscriptii ca: "Simon Cohn, nascut in 1898, decedat in 1952" sau "Eva si Sali Vitner, decedati in Transnistria", "Ester Ostfeld - 1865-1934".

    CEI DIN URMA. Ultimii evrei ingropati in cimitirul din Darabani sunt Moise Talmaciu, nascut in anul 1922 si mort in 1984, si Eliazic Adascalitei, decedat la 1982. Pe marginea singurei alei care mai poate fi recunoscuta in vegetatia crescuta anapoda se afla, intr-o stare deplorabila, un mormant asemanator unui cavou. Este locul unde doarme pentru totdeauna un rabin.

    VIZITATORII. De lucrarile de intretinere s-a ocupat, pana acum cativa ani, un om, Busliuc. Dupa ce omul a renuntat la aceasta ocupatie, cimitirul evreiesc a cazut in paragina. Din cand in cand, la intervale de cativa ani, rudele celor adormiti se intorc din Israel sa se reculeaga la mormintele apropiatilor. Gheorghe Ceica, un batran care-si paste vaca in apropierea cimitirului, spune ca in urma cu o saptamana pe acolo au trecut niste vizitatori. "Au fost vreo 20 acum o saptamana. Vin pe la parinti sau pe la bunici", declara nea Gheorghe. "Acum ceva vreme, m-am intalnit cu un evreu plecat de la 15 ani in Israel, care nu mai cunostea locurile, ca fusese tanar cand o plecat. Venise sa-i vada pe bunici si nu mai cunostea locurile, nu mai stia imprejurimile. M-a intrebat unde e cimitirul si l-am dus eu aici sa vada unde ii sunt rudele", spune Gheorghe Ceica.

    PROFANATORII. Taranul ne conduce la o piatra din marmura neagra. Mormantul este prabusit si acoperit cu praf si frunze. Pe marmura se mai poate citi ca a fost lucrata la Cernauti si ca mesterul se numeste W. Moskaliuk. Sub ea sunt oasele lui Leon Lazar Focsaneanu, trecut in nefiinta la 14/27 septembrie 1905, la 77 de ani. "A vrut cineva s-o ia, s-o fure, dar n-o putut, ca e prea grea, si, dupa ce a ridicat-o putin, n-a mai putut s-o duca si a scapat-o", spune cu durere nea Gheorghe. (Catalin Pruteanu)

    10.000 DE LEI BILETUL LA FILM

    Langa Primaria din Darabani se inalta o cladire masiva din beton. Este cinematograful orasului, acum ramas fara obiect de activitate. "Ultimul film care s-a dat aici a fost acum mai bine de o luna si jumatate. Nu mai stiu ce film era. Un bilet la spectacol costa 10.000 de lei, iar copiii au reducere, platesc doar 5.000", spune Viorel Stoian, cel care lucreaza la cinema de peste 20 de ani. Omul e in masura sa ne spuna cum era pe timpurile cand in cel mai nordic oras din Romania nu ajunsesera inca societatile de televiziune prin cablu: "Vinerea, sambata si duminica erau proiectii si toate locurile erau ocupate. Acum, cablul ne omoara pe noi. Avem filme la televizor si nu mai vine lumea. Cinematograful are o capacitate de 275 de locuri si este inca intr-o stare destul de buna. Cand, in sfarsit, ajunge cate un film la Darabani, doar 50 de spectatori se obosesc sa vina la spectacol. Cladirea a fost construita prin 1948-1950 si a fost subordonata RADEF Botosani. In iunie anul trecut, a trecut in administrarea primariei si se incearca reabilitarea. Aparatul de proiectie este vechi de 17 ani, dar functioneaza foarte bine, spune Viorel Stoian. (Catalin Pruteanu)
  • Citeşte mai multe despre:   descoperirea romaniei,   darabani

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de