Semne norocoase pe scena Casei de Cultură din Calafat

de Clara Margineanu | 03 Feb 2013 • 18:08

"SEMNE” - Marin Sorescu (Muzica: Dan Vană)
Dacă te-ntâlneşti cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntâlneşti cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacă te-ntâlneşti cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu o faţă de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntâlneşti cu un şarpe,
E semn bun, moare şi tu ajungi în rai.
Dacă şarpele te-ntâlneşte pe tine,
E semn rău, mori şi el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Fereşte-te de acest semn -
Şi de toate celelalte.

Am ajuns la Calafat într-o seară de iarnă când ningea argintat, deasupra Dunării. Oraşul era tăcut, închis parcă, într-o sferă de taine. Oraşul care, în arşiţa de august, topit în acorduri, i-a forma unei chitări, pe timpul Taberei Folk. Mă întrebam ce face Calafatul sub ninsori...La ora 18:00, lume multă şi frumoasă se adunase la Casa de Cultură, pentru un spectacol de muzică, poezie, tihnă, căldură sufletească. Din întreaga clădire maiestuoasă, o singură sală era încălzită. Cristina Crinteanu, directoarea instituţiei îmi spune că aici, o dată pe lună, se desfăşoară proiectul intitulat ,,Semne”. Sub oblăduirea impenitentului folkist şi poet, Dan Vană. Lângă scenă este un bust al poetului Marin Sorescu.

,,Spectacolul de muzică şi poezie a debutat în ianuarie 2000. Ne-am gândit, pentru că tot reluasem organizarea a trei mari acţiuni de gen, festivalurile de muzică folk şi poezie şi “Florile independenţei” alături de “Tabăra Folk”, să umplem timpul dintre ele cu întâmplări scurte dar intense care pe lângă rolul distractiv-informativ să-l aibă şi pe cel formativ. Serile se desfăşurau lunar, în sala Studio, după un scenariu bine stabilit: în deschidere eu şi grupul vocal “Amadeus” cântam cântecul <>, pe versurile poetului Marin Sorescu. Cântam apoi alte două trei cântece, de regulă noi compoziţii. Prezentam invitatul sau invitaţii, care intrau în rol. Spectacolul se încheia, întotdeauna, cu invitatul cântând alături de copiii de la “Amadeus”. Pe 1 Martie 2000, în prezenţa scriitorului George Sorescu, fratele geniului din Bulzeşti, am decis ca sala Studio a Casei de Cultură Calafat să se numească <>.” spune Dan Vană. În seara aceea, a fost invitat din Bucureşti, cantautorul Ovidiu Mihăilescu. Publicul s-a manifestat sonor, mai ales la piese cu mesaj social tragi-comic, precum ,,România-ţară mică” sau ,,Garduri şi borduri”. Hazul de necaz, ca terapie...
D
an Vană, autorul moral al întâmplărilor cu versuri şi chitări din Calafat adaugă: ,,În timp, s-a format un public al -lor, care, ţinând cont că oferta culturală este, ca peste tot, de criză, abia aşteaptă ziua spectacolului. Aceste seri sunt primite cu bucurie şi apreciate la adevărata valoare. Îi încarcă pozitiv pentru încă o lună. Sunt Semne norocoase.”

Întâmplări cu semnificaţie care, adunate de pe harta ţării, vorbesc despre aceeaşi realitate: sensibilitatea şi bunul gust nu dispar, nici sub povara timpurilor scoase din minţi pe care le trăim. Spectacolele de muzică şi poezie sunt un compliment pentru publicul acestui gen, discriminat de oferta majoritară a arealului media.