Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O sărbătorim astăzi pe legendara actriță Catrinel Dumitrescu.
Excepționala Catrinel Dumitrescu are însuşirea rară, preţioasă, misterioasă chiar, de a fascina, de a atrage publicul într-un spaţiu magnetizat, unde, cu o ştiinţă a inefabilului, a imponderabilului, a neprevăzutului, acolo unde conduce regulile jocului. Talentul ei este „o stare de graţie” care străbate dincolo de graniţele obişnuitelor registre dramatice sau comice, plasându-se în zona autenticului teatru, unde tragicul e grotesc, comicul e sublim, farsa, tristă, monotonia, insolită, extraordinarul, posibil, acolo unde mişcarea gândului devine materie densă şi trăirea sentimentului – desen al trupului.
Discretă, delicată, dar în același timp emanând o forță interioară extraordinară, Catrinel Dumitrescu aduce în fiecare rol pe care îl interpretează un rafinament și o noblețe rare, care aparțin personalităților complexe și sensibile. Din 1990, de când face parte din familia Teatrului Nottara, a întruchipat personaje legendare din dramaturgia mondială, fiecăruia oferindu-i ceva din personalitatea și din sufletul său, de la Viviana din Un regat pentru un asasin de Peter Karvas, regia: Tudor Mărăscu (1991), Amalia din Arşiţa şi viscolul de Mihai Ispirescu, regia: Dominic Dembinski (1993), Lizzie din Omul care aduce ploaia de Richard Nash, regia: Tudor Mărăscu (1996), Liza din Fierarii de Miloš Nikolić, regia: Horațiu Mălăele (2000), Doamna Bice Dadi din Nu se știe cum de Luigi Pirandello, regia: László Bocsárdi (2005), Maureen din Un pic prea intim de Rajiv Joseph, regia: Cristi Juncu (2013), până la EA în Iarna de Jon Fosse, regia: Mihai Măniuțiu (2016), Sheila în Totul e relativ de Alan Aykbourn, regia: Felix Alexa (2017) sau Menajera în Lecția de Eugène Ionesco, regia Felix Alexa (2020).
Farmecul vieții în teatru a cucerit-o de copil: mama ei a fost actriță, iar tatăl, regizor tehnic la Teatrul Maria Filotti din Brăila, astfel că teatrul a fost casa ei, locul ei de joacă, spațiul acela magic în care totul devenea posibil. Cum în viață întâlnirile providențiale sunt cele care pot marca definitiv destine, pentru Catrinel, când încă era elevă, întâlnirea cu Alexandru Tocilescu avea să fie una de răscruce. Tocilescu este cel care vede în ea marele potențial, o distribuie în spectacolul Svanevit de Strindberg, la Teatrul Maria Filotti din Brăila, moment care o va determina să aibă curajul să dea admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, pe care îl absolvă în 1979, la clasa profesorului Octavian Cotescu şi a asistentului universitar Ovidiu Schumacher. Alături de Octavian Cotescu a jucat încă din anul III de facultate, în spectacolul Anecdote provinciale, la Teatrul Bulandra, alături de alte nume mari ale scenei românești, precum Tamara Buciuceanu Botez, Ștefan Bănică, Virgil Ogășanu.
Feminitatea, inteligența, dar și sinceritatea pe care o consideră esențială în această meserie au făcut să fie o prezență dorită în numeroase producții în București și în țară, la unii dintre cei mai importanți regizori. A jucat peste un deceniu pe scena Teatrului Naţional Lucian Blaga din Cluj-Napoca și a colaborat şi cu alte teatre, în spectacole precum: Anecdote provinciale de A. Vampilov, regia: Valeriu Moisescu, la Teatrul Bulandra, Visul unei nopţi de iarnă de Tudor Muşatescu, regia: Marin D. Aurelian, la Teatrul de Stat din Turda, Pygmalion de G.B. Shaw, regia: Mihai Constantin Ranin, la Teatrul de Stat din Sibiu.
Cu sensibilitate, inteligenţă scenică, farmec feminin, Catrinel Dumitrescu a marcat semnificativ repertoriul teatrelor prin performanţa actoricească demonstrată în numeroase montări, iar cu talentul ei au fost îmbogăţite şi producţiile teatrale realizate de Radiodifuziunea Română şi Televiziunea Română. A fost Magda în Grădina de trandafiri de Andi Andrieş, regia: Constantin Dicu; Daniela în Simple coincidenţe de Paul Everac, regia: Constantin Dicu; Ea în Dincolo de nori de Octavian Sava, regia: Titi Acs; Corina din Inspectorul broaştelor de Victor Eftimiu, regia: Domnița Munteanu; Licare din Aşteptând în prag de Mircea Enescu, regia: Dan Puican; Paula în Uneori, imposibilul nu există de Octavian Sava, regia: Dan Puican; Mariţa în Trei crai de la răsărit de B.P. Haşdeu, regia: Dan Puican; Ioana în Dragoste la prima vedere de Ion Băieşu, regia: Constantin Dicu, şi în serialul de televiziune Filiera, regia: Virgil Calotescu.
Catrinel are sensibilitatea artiştilor făcuţi să trăiască cu sufletul la vedere, iar lecția pe care a învățat-o de la maestrul său, Octavian Cotescu, a purtat-o cu ea întreaga carieră, pe toate scenele și în toate rolurile, acel ceva ce pare învăluit de mister, dar este, în esență, atât de simplu: angajamentul față de adevăr. Adevărul pe care nu trebuie să îl trădezi, pe care trebuie să îl spui mereu pe scenă și căruia să i te dedici fără să aștepți ceva în schimb.
Catrinel Dumitrescu a ales să treacă şi de cealaltă parte a scenei, ca regizor, istorisind poveşti emoţionante, intense, de neuitat, precum Cum e dincolo de mare (2005); Bătrânul de Maxim Gorki (2007).
