Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Există persoane a căror principală aspirație este să fie iubite sau aprobate și care sunt dispuse să facă orice pentru a-și satisface această dorință; persoane al căror comportament este caracterizat prin tendința de conformare, de a ceda și de a nu face nimic pentru afirmarea de sine; persoane al căror efort este dominat de dorința de succes, putere sau avere; persoane care tind să se izoleze de ceilalți și să fie independente. Se poate pune întrebarea dacă am dreptate să afirm că aceste aspirații reprezintă o formă de apărare împotriva unei anxietăți fundamentale. Nu sunt ele, mai degrabă, expresia unor impulsuri aflate în limitele normale ale capacităților umane?”, se autochestiona psihiatra Karen Horney, pentru ca tot ea să ofere răspunsul: „În granițele acestui mod de argumentare, greșeala ar consta în formularea întrebării într-o formă exclusiv disjunctivă. În realitate, cele două puncte de vedere nu sunt nici contradictorii și nici nu se exclud reciproc”.
Conformare, prestigiu, retragere
Pe îndelete: „Dorința de iubire, tendința de conformare, aspirația spre influență sau succes și tendința de retragere sunt prezente într-o anumită măsură în fiecare dintre noi, în diferite variații, fără ca acestea să fie neapărat indicii ale unei nevroze. Mai mult, una sau alta dintre aceste tendințe poate fi atitudinea predominantă în anumite culturi, ceea ce sugerează din nou posibilitatea ca ele să se înscrie printre capacitățile normale ale naturii umane. Atitudinile de afecțiune, de îngrijire maternă și de conformare la dorințele celorlalți sunt predominante în cultura Arapesh, așa cum a descris Margaret Mead; dorința de prestigiu, manifestată într-o formă destul de brutală, este un model recunoscut printre Kwakiutl, așa cum a subliniat Ruth Benedict; tendința de retragere din lume este o trăsătură dominantă în religia budistă. Conceptul meu nu intenționează să nege caracterul normal al acestor forțe motivaționale, ci să susțină că toate pot fi utilizate ca mijloace de apărare împotriva anxietății și, mai mult decât atât, că prin dobândirea acestei funcții de apărare ele își schimbă natura, devenind ceva complet diferit. Pot explica această diferență cel mai bine printr-o analogie”.
Forțele motivaționale generează diferențele comportamentale
Anume? „Putem urca într-un copac fie pentru a ne testa puterea și îndemânarea și pentru a admira priveliștea de sus, fie pentru că suntem urmăriți de un animal sălbatic. În ambele cazuri ne urcăm în copac, dar motivele sunt diferite. În primul caz o facem din plăcere; în al doilea suntem împinși de frică și obligați să urcăm pentru siguranța noastră. În prima situație avem libertatea de a alege dacă urcăm sau nu, în cea de-a doua suntem constrânși de o necesitate urgentă. În primul caz putem căuta copacul care se potrivește cel mai bine scopului nostru; în cel de-al doilea caz nu avem de ales și trebuie să ne urcăm în primul copac la îndemână. De fapt, nici măcar nu trebuie să fie un copac; poate fi un stâlp sau o casă, dacă oferă apărare. Diferența dintre forțele motivaționale duce și la diferențe în privința sentimentelor și comportamentului. Dacă suntem ghidați de o dorință clară de satisfacție, de orice fel, atitudinea noastră va fi caracterizată de spontaneitate și discernământ. Dacă însă suntem conduși de anxietate, sentimentele și acțiunile noastre vor fi compulsive și nediscriminatorii. Există, desigur, și stadii intermediare”.
Tipuri de satisfacție
Mai departe: „În cazul pulsiunilor precum foamea și sexualitatea, care sunt puternic influențate de tensiunile fiziologice generate de lipsuri, acumularea acestor tensiuni poate ajunge la un punct în care satisfacerea lor capătă un caracter compulsiv și nediscriminatoriu, caracteristic, de altfel, pulsiunilor determinate de anxietate. Mai mult, există o diferență în privința tipului de satisfacție obținută: în termeni generali, diferența dintre plăcere și reasigurare. Însă această distincție nu este chiar atât de clară precum pare la prima vedere. Satisfacerea pulsiunilor instinctuale precum foamea sau sexualitatea produce plăcere, dar dacă tensiunea fizică s-a acumulat, satisfacția obținută este foarte asemănătoare cu cea trăită în urma eliberării de anxietate. În ambele cazuri are loc reducerea unei tensiuni insuportabile. În privința intensității, plăcerea și reasigurarea pot fi la fel de puternice. De exemplu satisfacția sexuală, deși diferită ca natură, poate fi la fel de intensă ca și sentimentul unei persoane brusc eliberate dintr-o anxietate extremă. Și, în general, dorința intensă de reasigurare nu numai că poate fi la fel de puternică precum pulsiunile instinctuale, dar poate oferi și o satisfacție de intensitate similară”.
„Dorința de iubire, tendința de conformare, aspirația spre influență sau succes și tendința de retragere sunt prezente într-o anumită măsură în fiecare dintre noi, în diferite variații”, Karen Horney, psihiatră
„Dacă suntem ghidați de o dorință clară de satisfacție, de orice fel, atitudinea noastră va fi caracterizată de spontaneitate și discernământ”, Karen Horney, psihiatră
Citește pe Antena3.ro
