Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ar fi fost frumos ca atunci cand statul roman, in urma presiunilor externe mereu mai puternice, s-a decis in sfarsit sa includa si sectorul energetic in aria privatizarilor, sa nu mai fie nimic altceva de facut decat de a declansa procedura standard de privatizare in cazul unor companii de mari dimensiuni. Nu putea fi insa vorba doar de atat, pentru ca un noian de datorii si creante - care nu aveau vreo legatura cu potentialul cumparator - impovarau greu companiile scoase la privatizare din sectorul energetic.
Datoriile fusesera un element comun pentru toate companiile scoase la privatizare in Romania. Toate rezultand din cutuma intreprinderilor de stat, tolerata si chiar parohiata politic, de a nu-si plati obligatiile catre bugetele publice si chiar furnizori, mai ales daca acestia erau tot societati de stat. Elementul nou, care complica sever lucrurile, era faptul ca aceste "perle ale coroanei" aveau nu numai datorii (indeosebi catre bugetele publice), dar erau pline si de creante (avand de incasat de la intreprinderi de stat sau private romanesti sume pe care in mod cert nu le vor mai fi vazut vreodata).
Aceasta complicatie cu creantele rezulta din faptul ca respectivele companii se aflasera in punctele nodale fie ale relatiilor clientelare, fie ale diversiunii numite "blocaj financiar". Petrom avea in mod net cu mult mai multe creante decat datorii, caci cine nu mulsese din banul public administrat de Petrom prin aranjamente financiare parazitare sau pur si simplu prin aprovizionari neachitate?! Iar distribuitorii de gaze si electricitate constituiau tocmai cele mai afectate societati de neplatile tolerate politic din partea intreprinderilor de stat si firmelor private cu acoperire politico-clientelara, care se aprovizionau cu energie fara sa o achite, nefiind totusi deconectate! Creantele de la Petrom erau, se pare, de vreo jumatate de miliard de dolari, iar pe cele de la gaze si electricitate nu s-a invrednicit nimeni sa le faca publice, semn ca era vorba despre sume ametitoare de multe miliarde de dolari, acumulate in ani si ani!
Oricine ar fi urmat sa devina cumparator nici nu voia sa auda nici de datorii, nici de creante. Asa ca a trebuit sa le "rezolve" statul roman. Pe sest sau oficial, s-au tot anuntat in lunile dinaintea privatizarii tot felul de stergeri de datorii atat ale utilitatilor energetice catre bugetele publice, cat si ale unor intreprinderi de stat catre utilitatile energetice.
Pai, numai aceste stegeri de datorii si creante anuleaza pur si simplu suma de 2,67 miliarde dolari, afisata cu prea mare usurinta ca reprezentand castigurile din privatizarea respectivelor "perle ale coroanei"! Cifra nu este falsa, dar nu este relevanta. Aceasta priveste doar o latura a problemei, luand in calcul numai incasarile (brute) ale proprietarului, respectiv statul roman. Dar nu ia in considerare nici cheltuielile statului roman pentru a face posibile privatizarile cu pricina si nici potentialele cheltuieli tot ale statului roman dupa respectivele privatizari, in legatura cu urmele lasate in economie ori in mediul inconjurator si companiile in discutie pe vremea cand erau de stat (degradari ecologice rezultand din exploatare) sau cu prejudiciul pe care l-ar putea aduce eventuale schimbari in reglementarle stabilite prin contractele de privatizare, cheltuieli potentiale care, ar fi de mentionat, ar putea egala ansamblul incasarilor brute din privatizari!
