x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale 21 decembrie... fără Apocalipsă

21 decembrie... fără Apocalipsă

de Maria Timuc    |    20 Dec 2012   •   14:36

Am ajuns şi-n ziua ”sfarşitului” Calendarului mayaş. Lumea nu s-a sfârşit, nici n-a fost pătrunsă de lumina spiritului până acolo unde negativitatea ei să fi dispărut complet. Unii îşi mestecă propriile deprimări în continuare. Alţii îşi culeg bucuriile. Unii suferă, alţii râd, unii se nasc, alţii mor. Lumea pare neschimbată, deşi undeva, în profunzime, în conştiinţă, s-ar putea să ne fi înălţat atât cât avem nevoie ca şi conştiinţă colectivă pentru a ne înţelege diferit pe noi înşine. Am putea să fim părtaşi la începutul unei ere noi sau a unei conştiinţe înnoite, care ne-ar putea inspira şi ne-ar putea ajuta să ne asumăm destinul nostru de creatori ai propriei realităţi. La nivelurile joase ale conştiinţei oamenii nu au idee despre conceptul de responsabilitate a gândurilor, a trăirilor şi chiar a acţiunilor proprii; vinovaţii, alţii decât noi, cei care gândim rău, simţim negativ şi acţionăm distructiv, sunt necesari, sunt propriile noastre iluzii, născute din incapacitatea de a ne asuma responsabilitatea pentru fiecare alegere. Incapacitatea e chiar asta; o incapacitate, care-şi trage seva din starea omenească de inconştienţă, iar inconştienţa nu-i altceva decât expresia firească a unui nivel al conştiinţei. Pe acest nivel se regăsesc nuanţele emoţionale ale răului, adică ura, furia, disperarea, frica şi toate trăirile distorsionate pe care le creează ele în interiorul fiinţelor. Este greu de crezut că din 21 decembrie 2012 oamenii se vor trezi brusc, că vor şti dintr-o dată cum să iasă din grotele emoţiilor negative şi vor trăi în afara atacului pe care forţele inconştiente îl execută prin ei înşişi. Este posibil, însă, ca o masă mare de oameni să poată face acest salt în lumină. Tocmai despre acest mare salt în lumină am putea vorbi astăzi. Dar, ”nu toţi cei chemaţi sunt aleşi”, cum spune Biblia. Nu ne vom lumina cu toţii şi nu vom accesa cu toţii adevărul.

Ce am putea face oare pentru a ne ridica din strânsoarea negativităţii umane, ce ar fi atât de extraordinar de înţeles pentru ca şi noi să fim printre oamenii care au făcut ”saltul către lumină sau către o nouă conştiinţă”? Eu aş zice că nu avem de făcut nimic din ce nu ştim încă de la Hristos. Poate că din data de 21 decembrie 2012 ne vom face fiecare calendarul propriei existenţe. De astăzi, am putea fi mai conştienţi şi mai responsabili cu privire la alegerile noastre. Dacă ninge sau dacă plouă, poţi să te simţi fericit sau te poţi simţi mizerabil; tu vezi partea bună sau pe cea rea a paharului. Sigur că asta s-a întamplat şi până acum, numai că puterea de pătrundere a conştienţei nu izbutea să-şi conştientizeze alegerea şi nici să-şi asume responsabilitatea. Consecinţele trezirii, ale asumării responsabilităţii ( ceea ce înseamnă mai mult decat responsabilitatea socială, căci aceasta se referă la interior, la ganduri şi sentimente) ar putea schimba întru totul existenţa umană, modul nostru de a gandi, a acţiona şi a simţi. Nu mai dăm vina pe alţii când ei ne fac să suferim, pentru că ne amintim automat că noi am ales să ne simţim răniţi, deşi puteam alege să învăţăm ceva şi să ne eliberăm rapid de resentimente. Nu mai acumulăm energie negativă subconştientă şi, ca o consecinţă, putem avea inima senină şi bună, căci gândurile noastre vor fi bune, cum ne-a spus Isus că ne e de folos cu adevărat. Vom şti că ne întâlnim peste tot cu noi înşine şi de aceea nu ne vom mai judeca pe noi, pretinzând că-i judecăm pe drept pe ceilalţi. Saltul în conştiinţă despre care am putea vorbi azi ar putea fi ceva ce calendarul  mayaş sugerează; noi alegem. Noi ne creăm calendarul fiecărei clipe, noi suntem responsabili pentru ceea ce vom crea în vieţile noastre, pentru ce vom alege să simţim, să gândim şi pentru cum vom acţiona. Azi ar putea fi sfârşitul iresponsabilităţii şi apocalipsa inconştienţei, nu a timpului, nu a lumii, nu a noastră! Pentru noi s-ar putea să fie un mare început, desigur, dacă alegem să fie!

×