Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peste numai câteva ceasuri, Mircea Albulescu se va retrage în umbră, luând veșminte de pământ, la Cimitirul „Reînvierea’” din București. Părăsește această lume un Om și un Actor de excepție, a cărui lecție de viață și de creație ne va rămâne spre învățătură nouă și generațiilor ce vor veni…
S-au scris și s-au rostit întru cinstirea sa impresionante cuvinte, fiecare dintre cei care a dorit să omagieze personalitatea marelui dispărut încercând să surprindă o anume clipă de viață în care s-a întâlnit cu Mircea Albulescu și creația sa de geniu.
În aceste dureroase împrejurări, ne apare cu atât mai abjectă o secvență pe care Cătălin Sava, reporter de televiziune, a trăit-o și a povestit-o cu meritată indignare: „Un bătrân înalt traversează strada foarte greu, abia merge. A rămas ultimul pe trecere. Instantaneu, claxoane. Multe, un cor cacofonic. Un tânăr din dreptul meu, mai tânăr decât mine, pe banda 1, înjură îndelung și apasă claxonul cu față tumefiată. Se aud și alte sudălmi. Bătrânul se întoarce nedumerit, cu o expresie de deznădejde pe chip. E Mircea Albulescu”. Foarte probabil, această oribilă scenă s-a petrecut chiar în ceasurile ce au precedat internarea lui Mircea Albulescu în spitalul unde și-a dat ultima suflare sau cel puțin așa lasă să se înțeleagă titlul consemnării: ,,Mircea Albulescu s-a dus să moară într-un cor de claxoane și înjurături’’.
Vi se pare că mai tânărul nostru confrate povestește despre ceva de neimaginat? Din păcate, mie unul (și sunt convins că nu numai mie…), nu mi se pare. Pentru că nu există zi lăsată de la Cel de Sus în care să nu avem parte de asemenea manifestări de crasă animalitate și chiar de intoleranță față de noi, cei ajunși la vârsta senectuții. Noi, ăștia, care, încă, ne încăpățânăm să nu ne credem o generație expirată și nu vrem să acceptăm că ,,am devenit istorie’’, adică un trecut definitiv închis. Ba, pe deasupra, mai avem și impertinența să nu ieșim pe cale naturală din sistem, așa după cum ne programase Emil Boc, pseudo-premierul de serviciu al Amiralului Dezastrului Național!
Scriind aceste rânduri despre scandaloasa ieșire a unui țângău super-isterizat de drogul avuției și a cărui victima a fost marele Om și Artist Mircea Albulescu, nu puteam să nu îmi amintesc amarele gânduri pe care, cu aproape un deceniu în urmă, le mărturisea Alain Delon, alt Monstru Sacru al celei de-a 7 –a arte:,,Aparțin unei generații de dinozauri doborâți de pitici. O generație ai cărei monștrii, sacri sau nu, nu mai populează decât un Jurassic Park’’.
Mi se va replica, sunt convins, că imberbul adus la limitele răbdării de acel bătrân înalt care traversa strada foarte greu, nu l-a recunoscut pe Mircea Albulescu. Sau, mult mai probabil, că habar nu avea că acest bătrân era unul dintre ultimii trăitori ai unei Generații de Uriași ai scenei și ecranului românesc și, cu siguranță, că nu numai…
Departe de a fi o justificare, cu atât mai puțin o scuză, o asemenea eventualitate nu este decât o circumstanță agravantă. Fiindcă isteria și violența, fizică sau doar verbală, a brutelor cu mașini bengoase și cu fițe de Dorobanți nu face decât să dovedească un dramatic grad de degradare morală și sufletească pe care nu o putem numi decât o foarte periculoasă amenințare la adresa siguranței colectivității și a ființei noastre naționale. Iar, în cazul că noi, oamenii cetății, vom continua să trecem pasivi pe lângă asemenea brute și, mai cu seamă, peste abjectul lor mod de a fi contemporani cu valori esențiale ale culturii și istoriei noastre, să nu ne mire dacă, într-un viitor pe care îl doresc a fi cât mai apropiat, adică atunci când lucrurile vor reintra pe un făgaș al normalității, al respectului față de normele morale și juridice ale unei societăți cu adevărat moderne, vom fi socotiți părtași la fărădelegile unor asemenea eșecuri ale speciei umane
S-ar prea putea ca, până la ora asta, ipochimenul claxocangiu să fi aflat pe cine și-a vărsat năduful. Așa încât nu este exclus că, mâine-poimâine, să îl vedem postând cu ifos pe pagina lui de socializare:,,Woow, ce super selfie am pierdut, pt că mam ciocnit cu un bengos. Cu unu* Mircea Albulescu.Da*, pe bune, nul conosc pt că nu vine, cu gașca lui, la noi la club!’’.
