Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Eram destul de mică la Revoluţie, dar tot ţin minte că, din primele zile ale lui ianuarie '90, îi auzeam pe adulţii din familie cum fabulau despre viitorul nostru. Paşapoarte, magazine pline de produse, programe TV, mai multe partide, vorbitul liber fără frică, afaceri private, haine ca-n Vest şi, atenţie, drumuri ca afară. Aşa ţineam eu minte expresia, «drumuri ca afară», deşi ei le spuneau mai simplu: autostrăzi.
În mare, dar într-un pur stil românesc, lista lor de revendicări s-a împlinit. Partide mai multe sunt, deşi doar vreo câteva contează, e plin de programe TV, hainele sunt ca afară, dar mai proaste, magazinele sunt pline de produse, cu banii stăm mai prost, firme private au apărut, dar cele mai mari se îmbogăţesc din afaceri cu statul. Două puncte au rămas însă identice: frica e la locul ei, iar drumurile sunt ca la noi, nu ca afară.
Mi-am adus aminte de povestea de mai sus când, zilele trecute, am vazut imaginile celui mai cerebral si mai concret protest din România: un marş al şoferilor din judeţele Moldovei, de la Iaşi la Târgu Mureş, pentru construirea unei autostrăzi între cele două regiuni. Nu ştiu cine l-a organizat, nu ştiu nici cine a vrut sau vrea să profite, cert e că m-am bucurat că am văzut în România un protest pentru ceva palpabil. Vrem autostrăzi, vrem taxe normale, vrem administraţie din secolul XXI, vrem autorităţi locale şi nu vătafi! Sunt temele de protest "ca-n Vest" la care aş participa cu mare drag.
Şi nu de dragul protestului, ci pentru că e exasperant să vezi cât de subdezvoltaţi suntem. Ne place să ne împăunăm cu tot felul de cifre despre cum duduie economia - şi nu e Guvern care să nu fi profitat măcar de o virgulă pe plus -, dar, de fapt, trăim într-o ţară cu o infrastructură la pământ. Ca să fie clar: o autostradă nu înseamnă doar o şosea pe care cei cu maşini puternice să-şi facă de cap. Înseamnă locuri de muncă pe perioada construcţiei, locuri de muncă după inaugurare, taxe, transporturi mai rapide. Înseamnă o viaţă mai bună şi mai mulţi bani de împărţit de darnicele guvernări din România.
Păi, dacă e aşa, de ce nu le facem?
