Cine mai face ca PNL, ca PNL să păţească!

Toată lumea stă cu ochii pe ceas și așteaptă cu sufletul la gură decizia mai marilor PNL privind menținea sau schimbarea candidatului partidului la Primăria Bucurescilor. La bursa pariurilor cresc mizele, iar în spațiul mediatic se înmulțesc scenariile.

Până una alta, un singur lucru este în afara  oricărei îndoieli: fie că va rămâne fie că nu va rămâne Marian Munteanu candidatul pe mâna căruia vor miza și de-acum încolo decidenții partidului ,,PNL s-a umplut de ridicol’’. Nu am spus-o eu, ci Bogdan Chireac, și nu am de ce să îl contrazic.

 Așa încât furtuna care s-a stârnit în partidul struțo –cămilă în care bătălia lui,,care pe care’’-  vechii PNL-iști îi supun pe vechii PD- iști sau… viceversa?- și care cunoaște, acum, o teribilă escaladare, poate să fie interpretată într-o abordare mult mai cuprinzătoare.

Prima învățătură care se desprinde din tevatura ,,pro sau contra Marian Munteanu’’ este aceea că mult trâmbițata disciplină de partid nu mai poate fi înțeleasă ca supunere oarbă a bazei de masă la comenzile venite de la vârf. Nu vreau să spun că, în cazul de față, era neapărat nevoie de un ,,plebicist ’’, dar , prin el însuși, faptul că trei dintre cei șase candidați  ai partidului la primăriile de sector refuză să se afișeze alături de controversatul Marian Munteanu reprezintă un avertisment sever pentru noii partizani ai centralismului absolutist.

 Dar dacă de un ,,plebicist’’ nu era nevoie, asta nu înseamnă că nu era nevoie de niște studii care să releve costurile, pierderile, riscurile și câștigurile unei opțiuni de asemenea anvergură.  Multă dreptate mai au cei care întreabă de ce a trebuit să apară un asemenea candidat-surpriză și dacă în ograda partidului(cât pe ce să spun,,în pepiniera de cadre’’și nu cred că greșeam prea tare) nu existau variante de candidați, personalități mai puțin expuse unor contestări categorice? Existau, fără îndoială, numai că, după cum se pare, niscai strategi de circumstanță, au mizat pe varianta candidatului șoc, a personajului atipic. Și uite că surpriza pe care aceștia scontau a avut exact efect de bumerang!

    Din lecția amară pe care, vreau sau nu vrea, trebuie să o învețe PNL mai putem deduce și un alt adevăr: dacă tot ne place să vorbim atâta despre descentralizare, atunci să facem bine să o și practicăm! Adică să se multe, în fapte și nu doar în declarațiile de intenție, centrul de greutate al deciziei- inclusiv a deciziei de partid- la nivelul colectivităților. Urmând ca, odată analizate variantele, luate în considerație opiniile exprimate de la talpa țării, să se adopte decizia optimă, care,odată adoptată, trebuie să devină normă obligatorie la toate nivelele.

 La fel de adevărat  mai este și faptul că o asemenea decizie-șoc, a unui personaj extra-partinic, a fost gândită și pusă în act de către conducerea cam bicefală a PNL pentru că, în partid, se ascute un alt fel de luptă de clasă. Adică nu se mai confruntă, într-un mod deschis, argumentat și corect, variante și ipoteze, ci se înfruntă două sau mai tabere cu interese și mize foarte bine stabilite. Care interese și mize nu sunt câtuși de puțin de domeniul  confruntărilor savante și abstracte. Și asta pentru că, deși, de principiu, preceptul ,,politicul este economicul concentrat’’ este atât de intens contestat, în practică, el nu a fost și nici nu este abrogat!

Așadar, mult a fost , puțin a mari rămas! La orele 18 fix trecute vom afla decizia mai marilor PNL. Urmând ca distinsele elite ale partidului să ne mai spună și ce învățăminte au tras din această rușinoasă experiență. Deocamdată încă suntem în incertitudine. Incertitudine care, departe de a se risipi, se acutizează pentru că, după cum s-a anunțat acum câteva minute, mâine la orele 16 se va reuni Biroul Permanent Național al PNL care va lua decizia finală. În ceea ce îl privește, Marian Munteanu tocmai  anunță că nu va abandona cursa, fiindcă , spune domnia sa, ,,vrea să ajute’’. Punct și de la capăt?...

Învățăminte acestei din ce în ce mai ridicole situații în care s-a pus, de bună voie și nesilit de nimeni, PNL-ul, le putem rezuma în această parafrază pe o  zicală din folclorul românesc:,,Cine mai face ca PNL, ca PNL să pățească!’’