Cine ne face legătura cu UE?

Înțelegem din discursul lui Juncker despre „Starea Uniunii” că România va fi sprijinită să intre în zona euro. Tema a fost preluată superficial în spațiul public, nu s-a condensat ca un subiect demn de o dezbatere largă, liderii politici nefiind probabil clarificați sau calificați asupra subiectului. De la lansarea scenariului Juncker care vizează unitatea UE prin includerea tuturor membrilor în ZE (zona euro), cu o democrație neparalizată prin mecanisme de decizie nefuncționale și respectarea unitară a statului de drept nu avem încă un răspuns al celor care fac legătura României cu instituțiile de la Bruxelles. Președintele participă la Consiliul European, dar nu există multe inițiative sau puncte de vedere românești care să fie prezentate la reuniunile șefilor de stat. Legătura cu birocrația Comisiei Europene revine Guvernului, ceva mai activ în relația cu comisarii, care dirijează nu doar banii, ci și marile teme, pe domenii de activitate. Dar nici de la Palatul Victoria nu s-au emis opinii la propunerile lui Juncker. Parlamentul, revenit din vacanță, nu este implicat în proiecte de anvergură, având de rezolvat teme trimise de DNA, care îi macină energia. Mulți au înțeles că principala problemă lansată de Juncker ar fi organizarea unui summit la Sibiu în 2019, deja fiind lansate controverse pe semnificația acestei alegeri.

Singura instituție națională care a preluat temeinic subiectul și a plecat spre o dezbatere la care poate se vor ralia și instituțiile abilitate de Constituție să pună în operă Tratatul de aderare este Banca Națională a României. Pe site-ul BNR pot fi citite materiale de substanță și opinii care deschid puncte fertile de abordare. Daniel Dăianu pune câteva întrebări care merită fiecare răspunsuri ample. Cum se armonizează extinderea ZE în condițiile tratării de către companii a statelor din Est-ul UE cu dublu standard, folosind practici abuzive. De aici se deschid probleme pentru protecția consumatorilor, dar și asimetrii de putere și pericolul „capcanei venitului mediu”. Autorul citat se întreabă în ce vor consta facilitățile de preaderare, din ce resurse se asigură sprijinul financiar invocat de Juncker, cum se abordează exodul de capital uman și funcționarea pieței muncii?

Așadar, probleme multe, dar prea puține voci și instituții se încumetă să participe la dezbaterea reală care angajează viitorul țării.