Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cruyff, creatorul jocului spectaculos nu numai în naţionala Olandei, ci şi în evoluţia încântătoare a Barcelonei, a decis fără nicio ezitare că „Popescu va fi căpitanul echipei”, asta în clubul fanion al campionatului spaniol la Barca. El l-a numit pe Gică, pe românul Popescu, căpitan peste ambiţioşii şi naţionaliştii Cataloniei.
După câştigarea Cupei UEFA de către Barca, regele Spaniei i-a înmânat românului Gică Popescu trofeul european. Cruyff i-a dat ordin fiului său, Jordy, să stea în cantonament în cameră cu Popescu: „Învaţă de la el totul, inclusiv cum îşi leagă şireturile!”.
De la prima mutare în Occidentul bogat, Gică Popescu i-a cucerit pe spectatorii olandezi. Era coleg la Eindhoven cu faimosul Ronaldo, Dinţosul, şi chiar de la încălzire tribunele scandau: „Ronaldo, Gica”! Nu nimereau Gică, strigau „Gica”. Când fusese convocat la naţională, Popescu era accidentat şi lipsise din formaţia Eindhoven. I-a anunţat pe şefii olandezi că el se duce la naţională, cu toate reproşurile tăioase ale acestora. „Cobora scările ţopăind, sărea doar într-un picior, nu putea să se sprijine pe cel lovit. A jucat, totuşi, cu infiltraţii în picior şi a făcut-o foarte bine. Părerea mea e clară: Gică Popescu este singurul fotbalist român cu însuşirile jucătorului modern în lume!”. Este povestirea pe care mi-a făcut-o, într-un interviu, celebrul antrenor român Pişti Covaci, cel care a antrenat Ajaxul şi naţionala Franţei. Ca urmare a unor maşinaţiuni întunecoase de a nu izbândi în alegerea ca preşedinte la Federaţie, Gică Popescu a făcut şi închisoare, deşi achitase în câteva ore presupusa sumă incriminată. Dar, cu toată această lovitură, nu a rostit niciodată reproşuri, critici la adresa României.
„Eu mă simt bine doar acasă, înseamnă foarte mult că românii îmi zâmbesc şi se fotografiază cu mine când mă întâlnesc. Când m-am intersectat la diverse ocazii cu foştii coechipieri de la Barcelona, mari vedete, niciunul nu a spus o propoziţie despre necazul ce l-am trăit!”. Gică Popescu se destăinuie că va purta mereu în suflet rana că tatăl lui a murit de inimă rea pentru nedreptatea suferită de fiul său.
