Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt voci care susţin că actuala criză ar fi compromis piaţa, concurenţa, competitivitatea. Deşi compromisă a fost doar neputinţa de a fi reuşit, până acum, să fie puse în corelaţie, direct şi vizibil, aceste valori cu interesele adevărate ale oamenilor. E un fapt asupra căruia merită să reflectăm. O piaţă liberă, dar mai bine apărată de lăcomie şi nesăbuinţă prin reglementări înţelepte, rămâne soluţia optimă.
Marxiştii nu i-au iertat niciodată capitalismului evoluţia către ceea ce numim astăzi piaţa liberă. Fiindcă, în concepţia lor, piaţa liberă ar atrage lumea spre catastrofe, pe când o economie de stat i-ar da... lumina şi căldura de care are nevoie.
Sună frumos. Dar un frumos în sine, care se opune realului, sărind din timpul şi din spaţiul în care se desfăşoară, în timpurile moderne, construcţia lumii. Economia de stat, comunistă, a acoperit o bună parte a planetei în secolul al XX-lea şi am văzut cu toţii ce a ieşit: 1) formele colective de organizare a muncii nu au adus mai multă productivitate; dimpotrivă, productivitatea a rămas în urmă; 2) proprietatea colectivă a devenit proprietatea nimănui – un imperiu al risipei, al dezinteresului, al relei gospodăriri; 3) împărţirea de către societate a roadelor muncii, după adunarea lor în "cazanul comun", nu avea cum să fie făcută în spiritul echităţii şi dreptăţii sociale; nu egalitatea, ci egalitarismul a dominat repartiţia, făcând din colectivism un sistem şi mai nedrept, şi mai inuman... Umanismul fiind doar vitrina doctrinară.
Marx murea în secolul trecut la Londra convins că vremea capitalismului a trecut. El i-a prevăzut sfârşitul, bazându-se tocmai pe această limită înrădăcinată în minţile capitaliştilor: că sunt predestinaţi să fie singuri în jurul mesei pline cu bucate, iar celorlalţi să li se arunce resturile. Mesajul lui Marx era limpede: capitalismul a organizat foarte bine creşterea producţiei, dar se va prăbuşi repede, pentru că nu este capabil să organizeze consumul. Marx avea dreptate, dar capitalismul i-a luat în seamă avertismentul. S-a înţeles că "societatea de producţie", în care magnaţii sunt regi, şi-a epuizat resursele. Şi că finalul n-ar putea fi decât catastrofal. Din acest motiv s-a ajuns la un alt tip de societate - "societatea de consum" -, în care problema esenţială este tocmai organizarea consumului.
Pe baza consumului se dezvoltă o nouă economie. Consumatorul dobândeşte un rol nou. El nu mai este un simplu "punct fix" în jurul căruia se învârte economia. Consumatorul a devenit un factor dinamic, în neîncetată mişcare, în faţa căruia producătorul se vede nevoit să se plece. Din nefericire, însă, capitalismul n-a reuşit încă să valorifice optim şansa creşterii consumului. S-o valorifice nu în sensul creşterii profiturilor şi înmulţirii bonusurilor, ci în vederea întăririi rolului consumului de motor al dezvoltării societăţii. Mergând până la detalii cum este bunul-simţ al financiarilor, al producătorilor şi al consumatorilor.
Capitalismul, promotor al economiei de piaţă, rămâne totuşi răul cel mai mic între relele modele de organizare a lumii, cunoscute până în prezent. Fiindcă toate supapele acestui sistem – spre care nu idealurile umaniste ne împing, ci nevoile – sunt deschise spre eficienţă economică şi bunăstare. Valori la care nu se poate ajunge, cum bine se vede, decât prin "inumana" concurenţă. Şi, desigur, printr-o nouă organizare a consumului.
