x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Dublă măsură sau etalon al (in)justiției românești?

Dublă măsură sau etalon al (in)justiției românești?

de Serban Cionoff    |    17 Oct 2015   •   10:12

După cum prea bine se cunoaşte, iar unii aplaudaci au salutat fapta ca pe o nouă şi strălucită dovadă intransigenţei şi a maturităţii justiţiei române, ieri, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe cinci jurnalişti ai postului Antena 3- Mihai Gâdea, Mugur Ciuvică, Bianca Nae,Radu Tudor şi Răzvan Savaliuc- să îi plătească, în solidar, şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi, daune morale în valoare de 250.000 lei.

Decizia vine după ce, în iunie 2014,respectiva doamnă i-a acţionat în justiţie pe jurnaliştii postului de televiziune menţionat, pentru că în emisiunea „Sinteza zilei”,  difuzată cu câteva zile înainte, s-ar fi făcut afirmaţii incorecte  privind amestecul domniei sale în tărăgănarea anchetei privind dubioasele afaceri mişmăşite de Bercea Mondial( Sandu Anghel) şi Mircea Băsescu (fratele lui Traian Băsescu, la acea dată , preşedintele României).

 Sentinţa nu este, însă, definitivă, putând fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti în 30 de zile. Ceea ce nu însemnă, neapărat, şi că nu pot fi discutate câteva dintre învăţămintele sale. Dimpotrivă, eu cred că pot fi discutate! Şi chiar cu oareşce folos…

Din capul locului atrage atenţia rapiditatea cu care au acţionat justiţiarii în acest caz:în iunie 2014 a fost depusă plângerea, iar, pentru numai un an şi patru luni, judecătorii de la Tribunalul Bucureşti s-au şi pronunţat. Ceea ce, să o recunoaştem, reprezintă o performanţă, mai ales dacă ţinem cont de numărul aproape incalculabil de dosare plimbate cu anii, deschise, redeschise sau închise nu o dată deşi operaţiunea s-a făcut prin nerespectarea dispoziţiunilor în vigoare. Iar, dacă tot a venit vorba, de anumite dosare pe care Guvernul în exerciţiu le-a transmis DNA încă de la debutul mandatului său şi,despre care, nu există o evidenţă, comunicată public, a stadiului în care acestea se află în prezent. 

Remarc, aşadar, celeritatea cu care s-a judecat cauza ca pe o performanţă  şi, implicit, ca pe un semnal clar că justiţia românească se află în plin proces de reformă, fără să îmi treacă nici măcar o secundă prin minte  faptul că distinsa petentă este una şi aceeaşi persoană  cu neînfricata luptătoare împotriva corupţiei.

Remarc, de asemenea, faptul că între motivele care au condus la o asemenea severă pedeapsă figurează  şi acela că informaţiile difuzate şi comentate de către jurnaliştii Antenei 3 şi pe care doamna Laura Codruţa Kovesi le consideră neadevărate, i s-a încălcat, pe latura juridică, dreptul domniei sale la imagine , iar, pe latura juridică, nu a fost respectat dreptul opiniei publice la o informare corectă şi obiectivă.

 În acest fel, s-a comis, premeditat sau involuntar,  o dublă gravă eroare care trebuia sancţionată conform legislaţiei statului nostru de drept. Stat de drept le care garantează, deopotrivă, celor cinci jurnalişti de la Antena 3 dreptul lor, în calitate de cetăţeni ai României, de a contesta în termen de 30 de zile sentinţa.

Ce ne facem, însă, dacă vedem- din păcate, mult prea des- că această justiţie severă şi neiertătoare cu cei ce aduc atingere prestigiului său ca instituţie şi demnităţii lucrătorilor săi, aduce,la rândul său, cel puţin la fel de grave prejudicii materiale şi morale unor oameni pe care i-a condamnat prin sentinţe care , ulterior, s-au dovedit eronate (folosesc, desigur, un eufemism)? Ajungându-se până acolo încât , mulţi dintre oameni condamnaţi prin sentinţe greşite sau chiar date cu rea-credinţă, să nu mai fie în viaţă spre a –şi primi binemeritata recunoaştere a nevinovăţiei.

Sentinţe – lucru şi mai grav!- infirmate „la foc continuu” la CEDO şi ale căror uriaşe despăgubiri trebuie să plătească,de la buget, statul român şi nu, din propriul buzunar, magistraţii care le-au decis. Această scandaloasă anomalie fiind,încă,  posibilă pentru simplul motiv că, nici până acum, nu există în legislaţia românească o reglementare prin lege a răspunderii materiale a magistraţilor.

Stau şi mă întreb şi, la rândul meu întreb: oare acestor „vinovaţi fără vină” nu li s-a încălcat şi lor dreptul la  imagine publică, iar, prin aceasta, nici opiniei publice nu i s-a respectat dreptul la informare corectă? Bineînţeles că DA! Şi atunci?...

 Atunci, este evident că în statul nostru de drept este urgentă nevoie de o  asemenea lege. O lege pe care ar fi putut, desigur, să o propună şi doamna Laura Codruţa Kovesi, fie şi în virtutea faptului că, în înalta-i calitate de şef al DNA are datoria ca sistemul nostru legislativ să prevadă pedepse pentru toate categoriile de delicte şi pentru toate categoriile de cetăţeni care încalcă legile României. Cât despre actualul deţinător al portofoliului justiţiei, Robert Cazanciuc, el însuşi fost purtător de cuvânt la o instituţie condusă de către doamna Laura Codruţa Kovesi, cred că numai este cazul să spunem mai mult decât o spun propriile-i ziceri, cărora le vine ca o mănuşă o vorbă din popor: „Dacă tăceai, filozof rămâneai!”

Din păcate, discuţiile pe acest subiect fierbinte se duc de mai multă vreme fără a avea, nici până azi, un rezultat concret. Din vina cui?-asta nu pot să vă mai spun. Tot ceea ce vă pot spune, cu maximă certitudine, este că nu sunt de vină nici Mihai Gâdea,nici Mugur Ciuvică, nici Bianca Nae, nici Răzvan Savaliuc şi, nici măcar, postul Antena 3 sau Jurnalul Naţional!

Încep să fiu din ce în ce mai convins de faptul că nu mai poate fi vorba doar despre o dublă măsură, ci pur şi simplu despre un păgubos etalon al (in)justiţiei româneşti.

                                                           

×