Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când se clasifică economiile, în calitate de sisteme relativ unitare, înalt structurate, se recurge frecvent, aşa cum se ştie, la considerarea economiilor naţionale, care însă, în Uniunea Europeană, se sudează reciproc într-o măsură deosebit de înaltă. Două războaie mondiale au reprezentat voinţa unor state - europene sau extraeuropene – de a nu lăsa ca o dezvoltare istorică, în forţă, a unuia dintre blocurile alianţelor să îşi extindă autoritatea asupra întregii Europe. În momentul de maxim pericol pentru Anglia, din timpul celui de al Doilea Război Mondial, primul ministru britanic, Winston Churchill îl avertizează pe preşedintele Franklin Delano Roosevelt că ansamblu unic european evident superior economic şi militar, inclusiv Statele Unite. Războiul rece a fost încă o luptă pentru Europa – o luptă ce a exclus la o dominaţie comunistă asupra continentului. Uniunea Europeană nu a dorit niciodată să exprime voinţa de control, fie şi numai economic, asupra lumii – există totuşi o frică de ceea ce ar putea reprezenta Europa într-o mai largă alianţă locală, ca paritate de capacitate nucleară cu oricare dintre superputeri? Este posibil – cu siguranţă, însă, dincolo de această temere nu are cum să se treacă prin încă un război care în funcţie chiar de scopul său, ar fi destinat mondializării, drept dezastru final în procesul fiinţării umane.
