Exodul medicilor și avalanșa procurorilor

Aseară, la Antena 3, în emisiunea Cristinei Ţopescu, doamna Monica Pop, medic de excepţie şi voce răspicată a mediului civic românesc, a prezentat câteva dintre cele mai dureroase probleme cu care se confruntă sistem sanitar naţional, medicii, asistenţi şi, până la urmă, ne confruntăm mai fiecare dintre noi. I-a răspuns, simplu şi la obiect, ministrul Nicolae Bănicioiu, pe care îl apreciez în mod deosebit pentru ceea ce face spre a asigura lumii medicale româneşti condiţii de stabilitate şi de siguranţă.

După cum nici nu era greu de anticipat, printre marile boli de care suferă în prezent acest domeniul de cardinală importanţă pentru înseşi destinele ţării în emisiunea respectivă au fost menţionate în primul rând:-1) nivelul de salarizare ale medicilor şi al celorlalţi lucrători din sistem;şi- 2) lipsa acută a cadrelor de specialitate, în condiţiile în care exodul oamenilor performanţi în meserie, mai ales a tinerilor, continuă.

Toate aceste, dar şi alte multiple neajunsuri, fiind cele care au făcut ca, în anul 2014, România să ocupe un nedorit loc 25(din 27!)în Europa , având 223 de medici la 100.000 de locuitori. Ruşinoasă contra-performanţă care, deşi nu a mai fost menţionată în emisiune, socotesc de datoria mea să o readuc în atenţie.

S-a mai vorbit, în aceeaşi incitantă emisiune la care a fost invitată şi distinsa actriţă Cezara Dafinescu şi despre faptul că una dintre măsurile pe care nu mă sfiesc să le numesc pur şi simplu „criminale” a fost şi aşa zisa reformă în sănătate lansată de către pseudo-premierul Emil Boc şi coechipierii săi, de pe urma căreia s-au închis o mulţime de spitale, iar medicii, precum şi alte cadre sanitare cu o foarte bună pregătire au luat calea bejeniei. Aceluiaşi Emil Boc fiind şi cel care a pritocit odioasa sintagmă:„ieşire pe cale naturală din sistem”. Cu alte cuvinte: „Dacă tot e să moară,atunci să o facă pe cât mai repede, iar dacă nu vrea, las* că îl ajutăm noi, guvernanţii,să iasă, pe cale naturală, din sistem!”

Ceea ce, totuşi, aş fi vrut să aud spus mai apăsat şi repetat, până când tot românul o va ţine minte, este adevărul de necontestat că această politică de genocid l-a avut ca iniţiator şi stimulator pe însuşi preşedintele României. Nimeni altul decât Traian Băsescu! Amiralul Dezastrului Naţional declarând, în august 2010, la postul naţional de televiziune, că nu trebuie „să mai facem o dramă din faptul că pleacă medicii”, întrucât „statul român nu poate să plătească medicii şi profesorii aşa cum merită”. Totul culminând cu revoltătoarea concluzie:„Asta e realitatea”.

Într-adevăr,asta era situaţia în august 2010, la numai câteva luni de când Traian Băsescu decisese, cu de la sine putere, reducerea cu 25 % a salariilor tuturor categoriilor de bugetari, deci şi a salariilor medicilor şi ale celorlalţi lucrători din sistemul sanitar de stat! În vreme ce la Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate înfloreau, sub tutela guvernării PDL, afaceri care de care mai dubioase. Afaceri despre care Curtea de Conturi a redactat rapoarte solide, bazate pe dovezi zdrobitoare, iar Corpul de control al primului ministru a sesizat, tot DNA, încă din 1 noiembrie 2012.

Întrebarea mea este: ce au făcut procurorii DNA cu aceste rapoarte şi sesizări? În ce stadiu se află investigaţiile? Întrebări simple, la care trebuie să avem, în cel mai scurt timp, răspunsuri clare şi precise. Orice amânare sau încercare de ascundere a gunoiului sub preş putând fi, pe drept cuvânt, asociată unei foarte vinovate toleranţe.

Asta în condiţiile în care pentru lumea medicală există „mal-praxis”-ul, dar pentru cea a magistraţilor- între care ministresa Monica Macovei i-a vârât, cam cu anasâna, pe procurori - nu (încă). Mai mult, Robert Cazanciuc,ministrul în exerciţiu al justiţiei, el însuşi procuror în cuget şi-n simţiri, garantându-le procurorilor că, sub mandatul său, nu vor fi clintiţi de acolo.

Şi, dacă tot a venit vorba: cunoaşte cineva un procuror care a decis să emigreze fiindcă, aici, în scumpa noastră patrie, nu are un salariu pe măsura pregătirii, eforturilor şi dăruirii sale şi nici condiţii optime pentru buna desfăşurare a activităţii?