Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am scris recent un text numit “Cine i se opune lui Keynes în România” legat de rezerva de aur, pe marginea căruia aş vrea să menţionez că nu se poate face emisiune de masă monetară din nimic, să se dea drumul pur și simplu la tiparniță, ca în Zimbabwe. De aceea, ca să se se relaxeze masa bănească, SUA au atras o cantitate suplimentară de aur în rezervă, l-au luat cu împrumut, l-au închiriat ca la leasing și, în contrapartida rezervei suplimentate, au emis bani. Acesta a fost mecanismul, care, când a fost întrerupt, și o cantitate de aur luată în leasing s-a returnat, metalul galben s-a ieftinit.
Asta cu precizarea că afirmaţia că aurul se scumpește sau se ieftineşte trebuie privită cu circumspecţie. De fapt, el își păstrează prețul și cei care se înmulţesc sunt banii. Corect spus este, deci, banii se ieftinesc, nu aurul se scumpește, el îți garantează, practic, că nu pierzi, e un fel de măsură zero.
OK, dar ceea ce am explicat cu relaxarea monetară e valabil doar pentru SUA. În zona euro, QE se realizează prin intermediul rezervelor minime obligatorii (RMO). Banca Centrală Europeană (BCE) ia 1% din depozitele atrase de bănci în vistieria sa sub forma RMO. Acești bani sunt inactivi, nu produc efecte. Însă când BCE decide să facă relaxare monetară îi activizează. Așa se face QE în Europa, mai bancarizată decât SUA.
În ceea ce-l privește pe Keynes, dar și pe monetariştii, ieșirea din criză e văzută keynesiano-monetarist pe seama unei extensii de cheltuieli guvernamentale ori de masă bănească, ceea ce evident că-i afectează în raritatea bunurilor deţinute pe cei ce le-au obținut cu ajutorul unor venituri corelate cu productivitate. De aceea discutăm de hazard moral și selecție adversă ocazionate de QE.
Dar, aurul - cel mai important refugiu - se opune discreționarismului și cei ce dețin rezerve mari de metal galben, precum românii, sunt mai bine apăraţi de QE, și, implicit, de politicile keynesiano-monetariste.
