Guvernul nu relaxează, îndatorează

Guvernul a agreat cu FMI  o schemă fiscală pentru salariaţii şi pensionarii cu credite restructurate de bănci, cu scopul declarativ de a stimula consumul. În cazul în care respectivele persoane au venituri lunare sub câştigul salarial mediu de 1.610 lei şi n-au restanţe mai mari de 90 zile, pot beneficia de înjumătăţirea ratelor pentru o perioadă de doi ani, dar nu mai mult de 500 de lei lunar. Debitorii primesc un credit fiscal ce constă în amânarea la plată a unei părţi din impozitul pe venit. Deci, nu-i vorba de acceptarea ca deductibilităţi a unor tipuri de cheltuieli cu impact semnificativ ca să se poată vorbi de o relaxare fiscală.

Mai mult, sistemul e discriminatoriu pentru cei care-s datori doar la Fisc, nu şi la bănci. Să analizăm un caz. Cei care-s plătiţi pe drepturi autor, aşa ca ziariştii, şi se pomenesc că rămân fără serviciu la început de 2014, cum pot să-şi achite regularizarea de impozit pentru 2012, de care au aflat în ultimele luni din 2013? Dacă omul demonstrează că a fost bun platnic, dar nu generează temporar venituri, Fiscul nici nu clipeşte când i se solicită un plan de eşalonare a datoriei, ci recurge la popriri şi executări silite. E invers decât în SUA, unde îşi are sediul FMI. Acolo contribuabilii persoane fizice beneficiază de amânări la plată, rescadenţări şi chiar credit fiscal, în locul unor penalităţi înalte. Pentru că e scandalos ca BNR să militeze pentru scăderea dobânzii la creditul comercial, şi statul să practice dobânzi penalizatoare, care, dacă se anualizează, par că sunt de la începutul creditului de consum. Iar dacă persoana care e datoare doar la Fisc, nu şi la bănci, roagă un membru al familiei, ce deţine un card de credit, să-i facă un plan de rate pentru impozitul datorat, pe care să-l eşaloneze pe 12 luni, tot nu se poate. Pentru asta ANAF trebuie să deţină un POS care să-i permită unei bănci să crediteze un bun platnic în dificultate, în locul statului.

Sigur că explicaţia pentru care vor beneficia de credit fiscal doar debitorii de la bănci e simplă. Aceste persoane sunt acelea care au validat, în trecut, cu cardul de credit ori overdraftul, preţurile majorate cu TVA de 24%. Acum însă persoanele cu credite mici, luate pe card, ameninţă să intre în blocaj. O situaţie cu adevărat catastrofală ar fi aceea în care s-ar debancariza masa monetară. Adică, banii ar circula doar în economia subterană şi ar ocoli bugetul. Şi pentru ca acest lucru să nu se producă, se majorează puterea de cheltuire cu credit fiscal, care substituie cardul de credit, în vederea validării viitoarelor “iniţiative” ale Guvernului (majorarea amenzilor de circulaţie şi scumpirea benzinei).

Dar, repet, asta nu-i relaxare fiscală. TVA se situează la 24%, unul dintre cele mai înalte niveluri din UE. Şi în loc ca aceasta să scadă unitar, li se acordă oamenilor credit să o poată plăti. De unde se vede că nu se schimbă paradigma, ci doar se reportează problema. Asimetria -  trădată de hazardul moral şi selecţia adversă - se perpetuează, sub privirea părintească a FMI, preocupat să nu aibă tensiuni şi în România.  Sunt suficiente cele din Ucraina şi Turcia.