Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Extrem de sugestivă și, de aceea, demnă de ținut minte această sintagmă - ,,importul de reformă în justiție’’- pe care a pus-o în circulație Adrian Năstase într-un succint dar atât de pătrunzător comentariu consacrat unui personaj de tristă amintire din hronicul Comisiei Europene. Este vorba despre Catherine Day, cea care, în perioada 2005-2015, a deținut funcția de secretar general al comisiei, dar pe care (vorba anecdotei) ,,noi nu numai pentru asta o iubim!’’
Dați, vă rog, expresiei ,,o iubim’’ exact înțelesul pe care îl presupune faptul că, așa după cum menționează tot Adrian Năstase, sus-numita doamnă a fost o statornică susținătore și o neobosită promotoare a uneltirilor otrăvite ale Monicăi Macovei, prokuroarea stalinistă prin descendență și vocație care și-a câștigat lugubrul renume de europârâcioasă. Uneltiri care, după cum s-a dovedit cu prisosință, nu au adus enorme prejudicii numai unui anumit guvern sau unor personaje de prim plan ale vieții politice de la acea vreme, ci prestigiului României și interesului nostru național. De ajuns să ne amintim că, sub înaltul patronaj al Catherinei Day, Monica Macovei, ministra de justiție propulsată și susținută furibund de către președintele Traian Băsescu, a fost instituit lugubrul MCV care, încet dar sigur, s-a dovedit a fi un profund incorect mecanism de discriminare a țării noastre prin care România a fost pusă în situația de ,,elev problemă’’ al marii familii a Europei Unite. Fiind, astfel, silită să stea, ani de zile, în genunchi pe coji de nucă și să încaseze bătăi la palmă cu nuielușa de la niște personaje care numai a buni pedagogi nu aduceau.
Nu este, desigur, nici locul și nici timpul să detaliem subiectul și tocmai de aceea cred că trebuie să luăm, cu maximă seriozitate, aminte la succinta notație pe care o face Adrian Năstase în acest context:,,Mona Pivniceru știe mai multe’’. Da, este foarte adevărat! Doamna Mona Pivniceru poate să spună, nu doar multe, ci foarte multe lucruri despre opreliștile, prejudecățile și nedreptățile revoltătoare cu care s-a confruntat în perioada în care a exercitat mandatul de ministru al Justiției. Atunci când a trebuit să se confrunte atât cu susmenționata Catherine Day cât și cu Viviane Rading, femeia comisar(la propriu și la figurat!) care diriguia domeniul justiției, drepturilor fundamentale și cetățeniei. Confruntare în care, după cum bine se cunoaște, Mona Piviniceru a dat dovadă de înaltă competență, de foarte mult curaj și, în primul rând, de un exemplar devotament pentru cauza României.
Iar, dacă ne-am propus să deslușim tâlcul textului publicat de către eminentul profesor și jurist care este și rămâne, incontestabil, Adrian Năstase, atunci cred că putem să reluăm alegația în care domnia sa făcea referire la anumite ,, multe’’ pe care le știe Mona Piviniceru. Ba chiar să o transcriem într-o cheie nouă; mai direct spus, să îl întrebăm pe primul ministru din acea vreme al României, Victor Ponta pre numele său, care au fost cauzele înlocuirii Monei Pivniceru, din funcția de ministru al Justiției, cu Robert Cazanciuc. Știți cine este vorba în propozție, nu-i așa? Despre fostul purtător de cuvânt al Laurei Codruța Kovesi, din vremea când multilateral - medaliata doamnă era Procuror General al României. Și, mai ales, cel care, ministru al Justiției fiind, i-a asigurat pe confrații săi, procurorii, că nimeni nu îi va clinti din corpul magistraților, unde fuseseră vârâți, cu anasâna, de prokuroarea stalinistă mai înainte pomenită, Monica Macovei.
Dar, să nu ne luăm cu vorba și să ne îndepărtăm de la subiect, fiindcă ar mai fi, zic eu, de discutat și despre o altă idee incitantă enunțată de către Adrian Năstase. Iată:,,S-a văzut că importul de reformă în domeniul justiției (Bruxelles etc.) a avut rezultate dezastroase ducând la ceea ce se numește <
Până aici, toate bune și frumoase, numai că, din păcate, așa după cum s-a putut constata, azi, CSM-ul nu este interesat de așa ceva! Pentru că, asta a demonstrat votul negativ dat propunerilor de modificare a legilor justiției pe care le-a transmis ministrul Tudorel Toader, propuneri care se înscriu, firesc și necesar, în aria de referință a dezideratului enunțat de Adrian Năstase: să facem reforma justiției prin noi înșine. Împrejurare din care orice om cu mintea pe acasă poate trage încheierea că, deocamdată, CSM-ul și alte înalte fețe diriguitoare au ales să rămânem la stadiul ,,importului de reforme în justiție’’. Ignorând, în mod deliberat, amănuntul că nu toate rețetele prescrise – de la,,Bruxelles etc’’(vorba lui Adrian Năstase)- prevăd numai terapii de înaltă calitate și numai dintre care s-ar potrivi cel mai bine acestui mare pacient al României de azi: justiție!
La urma-urmelor, asta nici nu mai contează, de vreme ce samasarii își iau, cu vârf și îndesat, tainul de coronițe, diplome și medalii ,,de la Bruxelles etc’’. Ce ar fi să înțelegem din acest echivoc ,,etc’’, zău că nu ne-ar fi prea greu să spunem nici nouă, profanilor. Deși, dacă iau seama că, nu cu multă vreme înainte ca onor CSM să intre în ședință, excelența sa domnul ambasador Hans Klemm a transmis un mesaj prin care exprima ,,profunda îngrijorare’’ față de modificările pe care ministrul Tudorel Toader intenționa să le aducă legilor justiției, atunci mai că ajung să îi dau dreptate înțeleptului care spunea că are o părere, dar este împotriva ei…
